Brașovul de acum mai bine de un secol, descris de două personalități. Cum arăta orașul în 1900

Brașovul de acum mai bine de un secol poate fi văzut într-o expoziție în care textele care descriu zonele din fotografii sunt din acea perioadă, scrise de Sextil Pușcariu și Octav Șuluțiu.

Texte de acum mai bine de un secol despre clădirile din Brașov FOTO Ioan Buciumar

„Cetatea Brașovului, contruită din nisipiul și piatra albiilor de râu și din roca muntelui din imediata apropiere între secolele XIV-XVI, a fost pe vremuri ocolită, se pare, de două sau trei centuri de ziduri, șapte bastioane, între 28 și 32 de turnuri, numeroase valuri de pământ și canale cu apă. Vestigiile acestora se mai văd și astăzi, în unele părți ale orașului: pe «După Ziduri» și pe sub Tâmpa”, descrie Octav Șuluțiu orașul de care s-a îndrăgostit.

Muzeul Casa Mureșenilor din Brașov găzduiește o expoziție de imagini cu Brașovul de altădată, cu exponate ale Muzeului Bruckenthal din Sibiu. Pentru ca imaginile cu Brașovul de acum de mai bine de un secol să capete o putere suplimentară au fost completate cu descrieri ale orașului făcute de două personalități ale vremii, Sextil Pușcariu și Octav Șuluțiu.

„Clădirea cea mai mare și mai importantă a Cetății era biserica parohială evanghelică, cu hramul Sfânta Maria, a cărei construcție a fost finalizată la sfârșitul secolului al XVI-lea. A primit numele de Biserica Neagră de la incendiul din 1689, când a ars majoritatea caselor din Cetate, la fel și toată lemnăria bisericii, ale cărei ziduri au rămas afumate până azi, așa cum le-a lăsat linsoarea limbilor de flăcări și funingine. La inițiativa lui Johannes Honterus, în curtea bisericii s-a construit prima școală umanistă din Transilvania, o școală de fete și o bibliotecă școlară”, mai spun textile folosite în expoziție.

„Trei porți mari și fortificate cu bastioane duceau în Cetate: Poarta străzii Porții (astăzi, strada Republicii), cu un turn propriu, permitea intrarea negustorilor din secuime și din Moldova; Poarta străzii Vămii (astăzi, strada Mureșenilor) unde veneau dinspre nord drumurile comerciale din Valea Oltului, Țara Făgărașului și principalul drum din Țara Românească și, în sfârșit, Poarta Ecaterinei pe latura vestică, prin care treceai din și spre Șcheii Brașovului. Uneori, în documentele medievale este menționată și o mică poartă la capătul străzii Negre (astăzi, strada Nicolae Bălcescu), zidită ulterior. Între anii 1820 – 1873, pe strada George Barițiu a funcționat Poarta Târgul Cailor, iar în 1827, lângă Poarta Ecaterinei, astupată și ea, a fost ridicată Poarta Șchei, care mai rezistă și astăzi”, se mai spune în descrierile orașului din expoziție.

Pe lângă clădirile și construcțiile din oraș, Brașovul se bucură și de o poziționare avantajoasă din punct de vedere geografic. Cei doi care au descris orașul nu puteau scăpa ocazia să amintească și despre simbolul acestuia, Muntele Tâmpa.

„A fi la Roma și a nu vedea pe papă sau a fi la Brașov și a nu te urca pe Tâmpa, înseamnă o mare greșeală. Apare prin surpriză, după ce ai ieșit din Dârste și trenul cotește spre stânga. Este nu numai un deal frumos și însemnat, care domină orașul, dar și păstrătorul unor vechi amintiri istorice oferind și o priveliște minunată asupra orașului și a munților dimprejur”, mai spune Octav Șuluțiu.

Expoziția rămâne la Brașov până în 29 februarie și cei curioși pot vedea cum arăta Brașovul acum un secol, cum era descris de cei doi și cum arată acum zonele și clădirile din expoziție.