Obiceiuri amuzante de Anul Nou în Maramureș: furatul porților şi „metehăul“, păpușa necăsătoriților
0Anul Nou abundă în tradiții și obiceiuri. În special în Maramureș, ultima noapte din an este una cu adevărat magică. O mulțime de ritualuri se păstrează până în zilele noastre, unele cu rolul de a aduce un an mai bun, în timp ce altele sunt doar „pedepse“ amuzante pentru tinerii rămași necăsătoriți.

Din mulțimea de obiceiuri și tradiții care se mai păstrează în unele sate din Maramureș, cele mai multe vorbesc despre reînnoirea, purificarea spațiului sau alungarea relelor. De asemenea, unele au menirea de a aduce roade bogate. Un obicei mai aparte este cel de a fura porțile de la unele case. Etnologul Pamfil Bilțiu explică acest obicei, care poate fi greu de înțeles.
„De Anul Nou se purifică spațiul exterior (n.r. – în afara gopodăriilor) prin clopote, pocnete de bici, împușcături ritualice, cu arme de foc sau pușcoace de carbid. Și porțile se fură pentru a se deschide. Ele eliberează spațiul pentru ca cei din casă să poată ieși din spațiul profan în spațiul purificat. În spațiul sacru. E ritul porților deschise. Poarta, de fapt, ce face: deschide și închide gospodăria. Și atunci, ca să elibereze ieșirile, porțile se fură. Și se fură la ora 00.00 fix, tainic, nu în timpul colindelor, cum cred alții. Asta e semnificația. E ritul porților deschise“, mai spune acesta.

Porțile furate se ascund, de obicei, pentru a fi cât mai greu de găsit.
„Se ascund, se duc în păduri sau locuri lăturalnice, se aruncă în văi, ca să poată fi găsite tot mai greu. Sunt niște piedici rituale pentru readucerea porților, pentru că spațiul trebuie să rămână deschis. Se trece dintr-un nou an în altul și totul se face pentru optimizarea trecerilor“, mai spune etnologul.
Acest obicei, care astăzi ne amuză, a făcut însă și victime. În 2017, doi tineri au ajuns la poliţie cu dosar penal, după ce o gazdă nu a gustat acest obicei și a reclamat furtul.
Ritualuri ce opresc pețitul în alte sate
Un alt obicei care are loc în noaptea de Anul Nou are rolul de a opri fetele să se mărite în alte sate ori feciorii de la a merge la pețit în alte sate.
„La «ritul drumurilor legate» se leagă drumul cu sfoară sau cu lanț – lanțul are un principiu al captivității – în direcția în care feciorii merg a peți, de sărbători, în alte sate. Este ritul drumurilor închise“, explică etnologul. „Pe Valea Cosăului, spre exemplu, se închidea drumul, ca să oprească fetele să se mărite în alte sate. Erau închise drumurile simbolic, pentru ca ele să rămână în sat“, mai arată el.

În alte sate, fetele se scaldă într-o apă curgătoare, la miezul nopții, iar dimineața este un alt ritual pentru a avea prosperitate și sănătate tot anul.
„Dimineaţa se spală în apă în care au pus un bănuţ, dar la miezul nopţii se spală într-o apă curgătoare, astfel vor avea sănătate tot anul. Apele râurilor sunt considerate a avea puteri magice“, mai spune Pamfil Bilțiu.
Pentru a avea pomi roditori, se credea din bătrâni că pomii trebuie „amenințați“ cu un topor că vor fi tăiați dacă nu vor da rod bogat. Tot acum, gunoiul care a fost adunat în casă de la Crăciun (credința populară spune că nu trebuie scos din casă între Crăciun și Anul Nou) este aruncat la pomi, cu scopul de a da rod bogat.
„Metehăul“, păpușă pentru necăsătoriți
Pentru fetele sau feciorii care au trecut de o anumită vârstă și au rămas necăsătoriți, tinerii din sat îi ironizează, făcându-le o păpușă din haine vechi, căreia îi dau un chip și o atârnă la poarta celui vizat.
„În Țara Lăpușului le spune moșcoteri, în Maramureşul istoric – moși și moașe, metehăi sau metehoaie. Se face o păpușă, un simulacru uman din haine vechi, umplute cu paie. Se face chip de femeie și i se pune geantă, iar la bărbat se pune tașcă, pipă și organele sexuale, care uneori sunt foarte evidențiate. Se poate vedea la Muzeul din Sighet unde sunt expuși niște metehăi“, mai explică profesorul Pamfil Bilțiu. Etnologul mai arată că toate acestea sunt obiceiuri precreştine, care s-au păstrat de-a lungul secolelor, fără a fi alterate.

Aceste păpuși sunt puse, apoi, în locuri greu accesibile. În trecut, se atârnau într-un copac sau la poartă, pe casă sau undeva la o înălțime greu accesibilă. Mai târziu au început să fie atârnate pe stâlpii de electricitate. Momentul amuzant era când aceste păpuși erau date jos, fiind însoțite de unele texte satirice.
„Satisfacția și hazul sunt când se coboară moșul sau baba și se citesc textele, atunci lumea se amuză, pentru că se adună tinerii. Este un fel de constrângere la căsătorie“, mai spune acesta.
Reînnoirea
În Țara Lăpușului este un obicei chiar mai interesant: „Cel care nu se însura până la o anumită vârstă era pus să tragă o sanie pe deal, de Anul Nou, când ieșea lumea de la biserică. Se pune în lumină și caracterul, să zic așa, de petrecere al sărbătorii, pentru că e un moment în care lumea se amuză. Sărbătorile acestea sunt cele mai veseloase“, mai spune etnologul.
De asemenea, toate aceste ritualuri au legătură cu înnoirea anului.
„Este despre înnoirea timpului. Se îmbracă, de exemplu, toți în costume noi. Pentru că, trecând într-un alt an, trece și omul într-o nouă stare. Începutul de an trebuie să fie sub foarte bune auspicii“, completează el. Desigur, există și o serie de interdicții în această noapte. „Nu e voie să te sfădești (n.r. – cerți), că atunci o să te sfădești tot anul“, mai arată el.
Despre darurile care se fac de Anul Nou, etnologul spune că au legătură cu bogăția, cu belșugul. Cu alte cuvinte, ne facem daruri de Anul Nou ca să fim bogați tot anul. De asemenea, unele versuri ale „Plugușorului“ au legătură tot cu belșugul.