Madrigalul – o bucurie muzicală a trecerii dintre ani!

 Au fost momente însemnate, evident circumstanțiale dar înnobilate de spiritul luminos al sărbătorilor Crăciunului, ale Anului celui Nou. Participarea tinerilor de ambele părți ale rampei sălilor de concert – în Sala Mare a Teatrului Național, a fost impresionantă!

Corul Madrigal FOTO iabilet.ro

 S-a cântat din inimă pentru inima primitoare a mii de spectatori și melomani de toate vârstele, școlari din clase primare până la cele liceale, tineri aparținând școlilor și liceelor muzicale vocaționale bucureștene și nu numai, copii de patru sau cinci ani dar și adolescenți de vârste dintre cele mai diferite. Un public numeros al părinților, al prietenilor. Entuziasmul acestora a fost realmente copleșitor.                                                           

Emblematică s-a dovedit a fi fost – o dată în plus – evoluția corului de cameră „ Madrigal – Marin Constantin”. Poartă numele acestui geniu – îndrăznesc să o spun – al cântării corale, cel care a clădit ansamblul. Este o creație unică, monumentală în mod absolut, ansamblu care și-a păstrat datele esențiale, inițiale, instituite de creatorului acestuia.

Evoluția publică recentă – un veritabil concert-spectacol compus de regizorul-manager Emil Pantelimon – păstrează sub conducerea dirijorului Ana Ungureanu, însemnele muzical-artistice cunoscute ale identității ansamblului.                                

Am în vedere puritatea timbral-sonoră, flexibilitatea sonorităților, transparențele timbrale ale partidelor corale ale ansamblului, abilitatea dinamică privind mișcarea acestora,  într-un cuvânt, cultura cea prețioasă a cântului coral cameral.         In plus este de observat pertinența stilistică, firesc apropiată spiritualității românești, pe de-o parte, dar și cântărilor europene de sezon. Mă refer prioritar la miniaturile corale devenite tradiționale, semnate de Anton Pann dar și de Alexandru Pașcanu, de Gheorghe Cucu, de Remus Georgescu dar și de Ioan D. Chirescu, de Dumitru G. Kiriac, Ion Borgovan, Nicolae Lungu, Mihail Bîrcă, de Sabin Pautza, de Dan Buciu.                    

Pitorești s-au dovedit a fi fost cele două colinde cu strigături, semnate de Marius Hristescu, de asemenea prelucrările datorate lui Șerban Marcu.                                                    

Imi permit să consider că în desfășurarea întregului concert-spectacol, momentele scenic-dramatice dar și unele muzicale, ar fi putut fi restrânse dat fiind conceptul acestuia, anume sezonul sărbătorilor de Crăciun, ale Anului celui Nou, ale trecerii dintre ani.

Este de remarcat, prețioasa strădanie a dirijorului ansamblului a fost recompensată cu totul recent cu o importantă distincție prezidențială, oferită pe scena Teatrului Național bucureștean, în debutul întregului concert-spectacol.     

Materialul apare de asemenea în revista România Literară