Viața piteștenilor în cel de-al Doilea Război Mondial. În lipsa grâului, brutarii foloseau mălai sau fasole la fabricarea pâinii

În cel de-al Doilea Război Mondial, Piteștiul era considerat un oraș pașnic, fără obiective strategice importante din punct de vedere economic sau militar, dar acest lucru nu l-a cruțat de bombardamente.

Bombardamente în România Foto: Asociaţia Memorial Ploiești

Înainte să treacă de partea Aliaţilor şi să întoarcă armele împotriva Axei, România a fost, timp de cinci luni, ţinta unor bombardamente sângeroase. Atacul aerian pe care americanii l-au lansat asupra Piteştiului, în cel de-al Doilea Război Mondial, la 6 mai 1944 este considerat cel mai cumplit moment din istoria orașului. A avut loc sâmbăta, în zi de târg, când oamenii ieșiseră în număr mare din case pentru a face cumpărături. Alarma a fost dată la ora 10:45 și a încetat la 14:30. Bombardamentul a avut loc în intervalul 11:45-12:00.

Timp de 15 minute, 80 de avioane au lansat circa 280 de bombe. „Aşa cum avea să se constate ulterior, americanii nu au avut un obiectiv foarte bine stabilit, așa că vor bombarda mai toate clădirile înalte din oraş, indiferent de instituția pe care o găzduia unitate militară, instituţie civilă ori spital”, spunea istoricul piteștean Narcis Ionuț Gherghina în lucrarea sa „Istoria bombardamentelor americane asupra fostelor județe Argeș și Muscel”.

Au fost distruse 156 de case, alte 163 au fost parțial distruse, iar 250 au fost avariate. Într-un sfert de oră și-au pierdut atunci viața 191 de oameni: 94 de bărbați, 68 de femei și 29 de copii, conform documentelor din Arhivele Militare Române.

În articolul „Ne-au bombardat…”, ziarul Argeșul scria la data de 21 mai 1944: „Cetățenii mai credeau în miracolul umanității și se bazau pe recunoștința noastră față de puterile apusene: «n-au ce bombarda în Pitești». Și în adevăr nu aveau ce. Dar cavalerii civilizației de peste ocean din această epocă de trist cataclism social, au găsit obiective și la Pitești. Mercenarii aerului trebuiau să-şi adauge la opera lor de distrugere şi câteva țeste sfărmate de-ale copilaşilor, femeilor şi bătrânilor, şi s-au năpustit «cu vitejie» (s.n) asupra unei populaţii paşnice”.

Măsuri luate de autoritățile din Pitești în timpul războiului

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, autoritățile din Pitești au încercat să informeze locuitorii prin diferite mijloace față de pericolele vremii. În 1943, municipalitatea din Pitești a distribuit un pliant intitulat: „Cum să ne apărăm viața și avutul împotriva bombelor“. Oamenii erau sfătuiți să fie atenți cu cine vorbesc și ce anume vorbesc.

Pentru a preveni efectele devastatoare ale raidurilor aeriene, autoritățile locale efectuau controale prin oraș pentru a verifica dacă, noaptea, geamurile locuințelor erau camuflate. „Oamenii erau instruiți să folosească hârtie neagră, cartoane, perdele groase, pături sau orice alt obiect care nu trebuia să lase lumina din casă să răzbată afară”, consemna istoricul Narcis Gherghina în studiul său publicat în revista Argesis.

Situaţia era tot mai dificilă din cauza crizei alimentelor. Lipsa grâului i-a determinat pe brutari să folosească mălai sau fasole la fabricarea pâinii. În cele din urmă, autorităţile au luat măsura introducerii raţionalizării pâinii, zahărului, uleiului şi altor produse alimentare. Din cauza sărăciei în care trăiau multe familii, municipalitatea din Piteşti a decis înfiinţarea unor cantine.

Prăpădul produs de armata sovietică

Intrarea trupelor sovietice în județele Argeș și Muscel, din septembrie 1944, a determinat o situație și mai grea pentru populație, care era deja apăsată de sărăcie și foamete. Armata rusă a făcut prăpăd în localitățile prin care a trecut sau în care s-a stabilit.

„Din nefericire, rușii s-au purtat la fel ca germanii în Primul Război Mondial. Au rechiziționat, cu forța și fără acte, obiecte și animale, au furat și au luat orice își doreau, o dată cu intrarea în județele Argeș și Muscel. Ba mai mult, de multe ori soldații ruși împușcau oamenii fără judecată și de cele  mai multe ori atacau femeile și copilele, violându-le cu sălbăticie.”, precizează istoricul Sevastian Tudor, autorul cărții „Județele Argeș și Muscel în perioada celui de-al Doilea Război Mondial”.