Războiul pentru care se pregătește Hezbollah. Dezvăluirile unui membru fondator: „Victorie sau moarte!”

E de așteptat ca miliția libaneză Hezbollah, puternic înarmată, să joace un rol central într-un eventual conflict armat între Iran și Israel. Un fost funcționar al grupării oferă o perspectivă asupra mentalității acesteia, relatează Der Spiegel. Interviul cu el a fost realizat la câteva zile de la uciderea lui Fuad Shukr, unul dintre comandanții militari de top ai Hezbollah, într-un bombardament israelian asupra unei clădiri rezidențiale din centrul Beirutului.

Hezbollah a făcut publică o înregistrare cu o instalație militară subterană FOTO PROFIMEDIA

Atacul a venit drept represalii pentru o rachetă trasă din sudul Libanului, care cu câteva zile în urmă ucisese o duzină de copii și adolescenți pe un teren de fotbal din Înălțimile Golan, anexate de Israel. La câteva ore după moartea lui Shukr, presupuși agenți israelieni din Teheran l-au asasinat pe Ismail Haniyeh, liderul politic al Hamas.

De atunci, lumea a așteptat cu nervozitate riposta Iranul împotriva Israelului. Va fi cuprins Orientul Mijlociu de un război devastator?

La o săptămână de la atacul Israelului țările europene, Statele Unite, Australia și altele au cerut cetățenilor să părăsească Libanul, iar companiile aeriene occidentale au suspendat temporar zborurile către Beirut.

Bombardament israelian în sudul Libanului

Cel puțin 10 persoane au fost ucise vineri, într-un bombardament la Nabatiyeh, sudul Libanului, a declarat Ministerul Libanez al Sănătății. Toți cei uciși în Liban erau cetățeni sirieni.

Armata israeliană a declarat că a lovit peste noapte un depozit de arme Hezbollah din zona Nabatiyeh. Numărul morților din grevă este unul dintre cele mai mari din sudul Libanului de când Israelul și-a lansat războiul în Gaza, în urma atacurilor Hamas din 7 octombrie, care au ucis aproximativ 1.200 de persoane. 

Armata israeliană a confirmat că sirenele au sunat în Ayelet Hashahar după ce „aproximativ 55 de proiectile” au traversat din Liban. „Nu au fost raportați răniți”, au spus Forțele de Apărare Israelului.

Într-un incident separat, Forțele de Apărare Isrealiene (IDF) au anunțat că unul dintre soldații săi a fost grav rănit și altul ușor rănit după ce un proiectil din Liban a căzut în Misgav Am.

Cu zeci de mii de luptători activi și până la 150.000 de rachete, Hezbollah este cel mai puternic jucător în structura de putere din Liban. Numele miliției șiite înseamnă „partidul lui Dumnezeu”. Aliată strânsă cu Iranul și finanțată parțial de regimul de la Teheran, formează împreună cu milițiile din Siria și Irak, de rebelii Houthi din Yemen, respectiv Hamas din Fâșia Gaza „Axa Rezistenței”; aceasta a fost înființată de Iran pentru a se opune în regiune  Israelului, SUA și aliaților lor arabi.

Hebollah, un factor cheie într-un potențial război între Iran și Israel

Dacă se pune problema de represalii sau chiar de un război major, Hezbollah va fi cu siguranță un factor cheie, notează Der Spiegel.

Dahiyeh, uriașa fortăreață a Hezbollah dens populată din sudul Beirutului, este acum mai pustie; ultima oară când s-a întâmplat asta a fost în ultimul război împotriva Israelului, în 2006. Localnicii confirmă că multe familii au părăsit din proprie voință orașul după asasinatul comandantului grupării.

Și Hezbollah i-a îndemnat și pe rezidenți să plece: „Ei spun că ar fi mai sigur”, spune Muhammad, vânzător la un butic din West Beirut. „Ei plătesc 200, 300 de dolari pentru ca oamenii să poată sta undeva în mediul rural. Aproape toate familiile pleacă. Firește, ne este frică!”

Este înnebunitor să fii mereu la marginea prăpastiei, a continuat el, adăugând că toată lumea se temea de un atac major israelian după atacul Hamas asupra Israelului la începutul lunii octombrie. Totul s-a repetat la mijlocul lunii aprilie, după ce Israelul a bombardat complexul ambasadei iraniene din Damasc și Iranul a tras pentru prima dată cu rachete asupra Israelului, deși cu multe avertismente în avans. De fiecare dată o nouă escaladare a fost evitată în ultimul moment.

Discursul liderului Hezbollah, marți, a păstrat un ton vag. El a susținut o prelegere lungă despre sfidare, războiul din 1982 din Liban și linia roșie pe care Israelul a depășit-o prin asasinatele sale. El a repetat frecvent cuvântul „intizar” care înseamnă „așteaptă”. Nasrallah spune că starea de neliniște pe care israelienii trebuie să o îndure acum face parte deja din răzbunarea „care va veni cu siguranță”.

Hezbollah și-a evacuat fortăreața

Este pentru prima dată în actualul conflict când Hezbollah își evacuează fortăreața Dahiyeh. În aprilie, atmosfera era mai puțin încordată. Când rachete au fost lansate asupra Israelului în noaptea de 14 aprilie, mulți libanezi au privit spre cer neîncrezători. Un om de afaceri care face naveta între Africa de Vest și Beirut și deține o barcă cu motor a spus că încă de atunci era extrem de îngrijorat.

I-a trecut prin minte că dacă aeroportul din Beirut va fi bombardat, nu vor mai fi curse aeriene și s-a întrebat cât ar putea câștiga dacă și-ar transforma barca într-un mijloc de transport pentru cei care ar dori să se refugieze în Cipru.

Relatările unui prieten al lui Fuad Shukr, cofondator al Hezbollah

„Nu mai putem evita asta de data asta”, spune un bărbat în vârstă de şaizeci de ani care folosește pseudonimul „Abbas și care poate vorbi cu oarecare autoritate despre Hezbollah în calitate de  co-fondator al miliției, în urmă cu 42 de ani. Totodată, el a fost un prieten apropiat al lui Fuad Shukr, comandantul militar ucis, dar și al altor membri ai conducerii de la vârful grupării, care îi erau vecini în Dahiyeh „L-am cunoscut pe Shukr în 1978, când amândoi luptam împotriva soldaților Israelului”, care invadau Libanul pentru prima dată în acel an, a povestit el.

Shukr a avut o constituție atletică până în urmă cu câțiva ani, a explicat Abbas. „S-a îngrășat pentru că nu mai făcea aproape deloc, mișcare, doar de la un buncăr la altul. Altminteri, ar fi fost ucis mult mai devreme.” Abbas și-a dat seama inițial cine era ținta atacului israelian cu rachetă israeliană și nici de ce prietenul său din copilărie se afla în clădirea de lângă apartamentul său, notează el .

Când explozia a zguduit cartierul, Abbas se afla la câteva străzi distanță. A încercat să-și sune soția, dar aceasta nu a răspuns. „Mă așteptam să-mi găsesc toată familia moartă", spune el. După care a fugit acasă și și-a văzut soția tremurând pe balcon. Toți supraviețuiseră. A doua zi, și-a familia spre nord, în munți, pentru a fi în siguranță. El a rămas. .

Asasinarea lui Shukr în mijlocul Beirutului a făcut irelevante calculele anterioare ale Hezbollah, spune Abbas, adăugând: „Dacă continuăm să îndurăm în în tăcere, asta va încuraja Israelul să ne omoare poporul peste tot după bunul plac. Trebuie să oprim asta. Acum”.

Invazia israeliană a favorizat ascensiunea grupării Hezbollah

Când Abbas, Shukr și alții au format un grup în Liban la începutul anilor 1980, ei încă se numeau „Khomeinişti”, adepții ayatollahului Ruhollah Khomeini, liderul revoluționar iranian.

Mai mulți factori au jucat un rol în apariția grupării. În timpul războiului civil, care răvășise țara din 1975, grupul religios șiit avea în componența sa doar mica miliție a carismaticului predicator Musa al-Sadr Cu asistență străină, creștinii maroniți, refugiații palestinieni sunniți și druzii purtau bătălii aprige pentru putere.

Între timp în Iran, ayatollahul Khomeini ajungea la putere în Iran, iar „revoluția sa islamică” a avut ca scop consolidarea poziției șiiților printre ramurile concurente ale islamului. Cadrele iraniene „Sepah-e Pasdaran”, Gardienii Revoluției, au oferit ajutor sub formă de bani, arme și antrenament și așa a fost înființată Hezbollah.

Invazia israeliană în sudul Libanului, în 1982, urmată de 18 ani de ocupație, a avut un rol decisiv în ascensiunea continuă a miliției. Inițial, populația predominant șiită i-a întâmpinat pe soldații israelieni cu ușurare. Oamenii se săturaseră de gherilele palestiniene care lansau atacuri asupra Israelului din satele lor, în timp ce ei trebuiau să plătească pentru consecințe.

Starea de spirit s-a schimbat însă în 1983 ca urmare a naturii violente a trupelor israeliene. Meir Dagan, care ulterior a devenit șef al Mossad-ului, a ordonat asasinarea unui proeminent cleric șiit, fapt care doar a întărit rezistența. Israelianul a plătit „Armata Libaneză de Sud”, o miliție de creștini locali, pentru a administra o închisoare pentru tortură în orașul Khiam. Hezbollah în schimb a apelat la atacuri cu explozibili și atentate sinucigașe. La finalul războiului civil, în 1990, miliția s-a transformat într-o mișcare de rezistență națională.

O lovitură de stat

Momentul triumfului lui Hezbollah a avut loc în 2000, odată cu retragerea armatei israeliene din Liban. În ultimii ani, liderul Hassan Nasrallah s-a alăturat evenimentelor partidului doar prin legătură video. Dar la acea vreme a venit pe o scenă mare din orașul Bint Jbeil. O mulțime formată din zeci de mii de oameni l-au salutat drept un eliberator.

Și-ar fi dorit să-și păstreze acest rol. În schimb, în ​​calitate de vasal loial al regimurilor din Iran și Siria, ar fi fost responsabil pentru asasinarea în 2005 a lui Rafik Hariri, premierul Libanului la acea vreme, precum și pentru salvarea dictaturii din Siria un deceniu mai târziu.Luptătorul împotriva ocupației străine se transformase într-un ocupant străin. În Liban, partidul s-a impus ca stat în cadrul unui stat.

Libanul nu va uita niciodată ziua de 7 mai 2008, când guvernul prim-ministrului de atunci Fuad Siniora, a încercat să ia două lucruri de la Hezbollah: rețeaua sa autonomă de telefonie mobilă și postul de șef al securității pe aeroportul din Beirut. A fost un atac direct la temelia puterii partidului. În câteva ore, unități Hezbollah puternic înarmate au invadat Beirutul, ocupând clădirile parlamentului și guvernamentale.

Susținătorii guvernului au numit-o „o lovitură de stat” și au cerut ajutor comunității internaționale. Dar puciștii Hezbollah nu plănuiseră să rămână, această scurtă demonstrație de forță le-a fost suficientă.

Interesele Hezbollah

Hezbollah guvernează de pe margine. Partidul, care are și membri în parlament, nu vrea să preia oficial statul. Pe plan intern, aceasta ar putea însemna reluarea războiului civil și, în exterior, ar putea pune o presiune suplimentară asupra sistemelor financiare și a țării în ansamblu.

Pe de altă parte, nimeni nu îndrăznește să lucreze împotriva intereselor sale, și asta include a face ceva în legătură cu unul dintre cele mai spectaculoase cazuri de crimă din ultimii ani. Lokman Slim, realizator de documentare și autor care a fost și o proeminentă voce a rezistenței pașnice la Hamas, a fost ucis în noaptea de 4 februarie 2021. Mai multe vehicule ale echipei de asasini au fost identificate pe baza unor înregistrări de pe camerele de supraveghere. De îndată ce au dispărut într-o fortăreață Hezbollah, nu au mai existat filmări.

Acum Hezbollah amenință să atragă Libanul într-un război cu Israelul și să divizeze țara. Mulți creștini maroniți devin din ce în ce mai critici la adresa partidului. Șocați de brutalitatea războiului pe care Israelul îl poartă în Gaza, druzii și sunniții găzduiesc de bunăvoie refugiați din Beirut și din sud.

„Victorie sau moarte”!

Abbas, veteranul erei fondatoare, oscilează în mod repetat între extreme pe parcursul conversației de  câteva ore. „Victorie sau moarte! Pretindem victoria pentru că avem dreptate”, se înfurie el înainte a exclama: „Când sângele martirilor noștri va fi vărsat, îngerii vor alerga să-l prindă!”

Apoi revine la aprecieri sobre. „Poate se va întâmpla ca în 2006”, spune el, referindu-se la ultimul război, când forțele aeriene israeliene au provocat distrugeri pe scară largă, și s-au retras din sudul Libanului după câteva săptămâni. „Israelienii vor distruge din nou Dahiyeh”, continuă Abbas. . „Dar, spre deosebire de atunci, putem lovi și noi Israelul puternic.” Arsenalul de rachete al Hezbollah îl depășește cu mult pe cel al Hamas, cu capacitatea de a ajunge în toate orașele din Israel și a copleșească sistemul de apărare antirachetă Iron Dome.

Timp de un deceniu și jumătate, până în octombrie anul trecut, descurajarea reciprocă a împiedicat cele două părți să se lupte. Iar dorinta de a evita confruntarea a produs niste incidente destul de ciudate. În 2020, de exemplu, New York Times a dezvăluit că, înainte de atacurile planificate, Israelul a avertizat prin telefon membrii Hezbollah să se adăpostească. O înregistrarea arătat o rachetă israeliană lovind drumul în fața unui Jeep Cherokee Hezbollah, ocupanții alergând afară.

La sfârșitul anului 2022, Libanul și Israelul au convenit asupra unei frontiere maritime comune, care a fost crucială pentru rezolvarea problemei a cine deține zăcămintele de gaze naturale din Mediterană. Oficial, a fost guvernul libanez la masa de negocieri. Dar, în culise, deciziile erau luate de Hezbollah.

„A fost un moment bun, deoarece oamenii au putut să-și trăiască viața în pace”, spune Abbas. Contradicțiile din afirmațiile sale reflectă natura divizată a susținătorilor Hezbollah. De fapt, mulți dintre ei nu doresc încă un război.

După cinci ani de criză economică, țara supraviețuiește în principal din ceea ce trimite uriașa diasporă. Și nimeni nu se așteaptă ca Qatar și Arabia Saudită să plătească pentru reconstrucție de data aceasta, așa cum au făcut-o în 2006.

Iranul, la butoane

În cele din urmă, decizia cu privire la modul în care Hezbollah va riposta va fi luată la Teheran. Iranul a fost prima țară care a perfecționat războiul hibrid. Generalul Qassem Soleimani, care a fost ucis de o dronă americană în apropierea aeroportului din Bagdad la începutul anului 2020, a fost co-creatorul și coordonatorul unui aparat gigantic de miliții loiale Iranului în șase națiuni.

Puterea militară pe care o avea la dispoziție aparatul în continuă creștere al lui Soleimani a fost demonstrată în Siria, care, pentru a-l salva pe Bashar al-Assad, un aliat de lungă durată al Iranului, a trimis mai întâi luptători Hezbollah. Au fost urmați de cei din Irak, Afganistan și Pakistan, în total circa 50.000 de oameni.

Hezbollah are acum rolul cheie de a controla toate milițiile arabe aliate și de a le antrena în diverse tehnologii, cum ar fi cele pentru rachete moderne.

Toate aceste miliții sunt practic unite prin loialitatea lor necondiționată față de moștenitorii lui Khomeini. Strategii iranieni au reușit să transforme zeci de mii de străini în adepți inspirați de credință și să-i convingă să-i ajute să urmărească propriile obiective naționale ale Iranului.

Acest aparat de miliție hibrid nu mai este finanțat exclusiv de Teheran. Potrivit oficialilor de rang înalt irakieni, în urmă cu un deceniu, prim-ministrul de atunci Nouri al-Maliki a dat Iranului miliarde de dolari din veniturile abundente, abia controlate din petrol, ale Irakului.

La rândul său, Hezbollah a devenit un jucător global discret cu ajutorul diasporei șiite libaneze răspândite în întreaga lume. Timp de zeci de ani, a jucat un rol important în contrabanda de cocaină din America de Sud în Statele Unite și Europa, precum și în spălarea de bani pe scară masivă, cum ar fi prin transportul de încărcături de mașini second hand ieftine din SUA în Africa de Vest, unde se află. vândut.

Fie că se află în Venezuela, Brazilia, Senegal sau Coasta de Fildeș, organizația se poate baza pe libanezii șiiți de pretutindeni, mulți dintre ei emigrând acolo în urmă cu două sau trei generații.

Liderii Iranului nu vor să sacrifice Hezbollah, această piesă centrală puternică a descurajării lor împotriva Israelului, pentru Fâșia Gaza sau cauza palestiniană.