Ministrul Rafila propune solutia corectă pentru spitalul Pantelimon: audit internațional

O scrisoare amplă semnată de 83 de medici români din Franţa, care lucrează în spitale la secţia ATI, aduce o lumină nouă asupra cazului Pantelimon. În principal ei explică cum legislația franceză în domeniul ATI lămureşte situațiile care se pot ivi  şi cum trebuie să reacţioneze medicii.

Alexandru Rafila FOTO Arhiva

În esenţă, medicii lămuresc următoarele aspecte:

-„În fiecare zi, medicii ATI sunt confruntați  cu decizii de viaţă şi de moarte, într-o lume în care resursele materiale, fizice şi umane sunt limitate, şi în care tendinţa este de a fi cât mai invazivi şi agresivi în tratamentele propuse pacienţilor”.

-„Cheia înţelegerii constă în realizarea faptului că situația cu care s-au confruntat colegele noastre era una fără ieşire, că se aflau într-un impas terapeutic. Este un fel de «şah mat» în medicină, când orice ai face nu mai există o soluţie bună”.

-„continuarea tratamentelor invazive şi agresive devine nu doar inutilă, ci nu face decât să prelungească suferinţa bolnavului şi a familiei sale, fără a avea nicio speranţă de recuperare sau de vindecare”.

Problema noastră, a oamenilor obişnuiţi, este cine şi cu ce criterii decide că situația în care se află un bolnav internat la ATI este una fără ieşire. Că moartea pacientului se produce, mai devreme sau mai târziu.

Răspunsul este specialiştii ATI, nu are cine altcineva să decidă. În Franţa legislația este mult mai precisă, îi apără pe medicii ATI de acuze precum s-a întâmplat în cazul Pantelimon.

Mai spun medicii francezi:

„în Franţa în particular şi în Europa în general, spre deosebire de România, această situație legată de sfârşitul vieţii în secţiile de reanimare este riguros reglementată şi face parte din conceptul de „limitare terapeutică” . Această practică se aplică pacienţilor în stare terminală, considerați fără perspective de supravieţuire”.

Este exact ce lipseşte legislației noastre, motiv pentru care doctorii de ATI pot fi acuzați de „omor cu premeditare a unor persoane aflate în situația de a nu se putea apăra.” Doctoriţa este acuzată de procurori  pentru sintagma „de lăsat”, pentru pacienţii pe care îi consideră irecuperabili. În Franţa se numeşte „impas terapeutic” şi nu este motiv pentru acuzarea de „omor cu premeditare”.

Mai mult. Conform medicilor francezi:

În Franţa,  „insistenţa” de a administra un tratament atunci când nu mai există şanse de supravieţuire poartă numele de „îndârjire terapeutică” („obstination déraisonnable” sau „acharnement thérapeutique”, legea Leonetti din 2005). Ea este sancţionată prin lege că o practică medicală neadaptată situației, care aduce atingere demnităţii pacientului respectiv.”

„În Franţa, încadrarea legală a practicilor de limitarea a îngrijirilor medicale vizează atât drepturile pacientului, cât şi protejarea juridică a echipei medicale confruntată cu această situație. Echipa medicală are datoria de a acţiona strict în interesul pacientului, chiar dacă aceasta poate să însemne câteodată limitarea îngrijirilor medicale la pacienţii care sunt considerați în fază terminală, fără un proiect terapeutic rezonabil.”

Şi în străinătate şi la noi există spitale sau secții  „paleativ”, în care sunt tratați pacienţii bolnavi de cancer, în primul rând, al căror deces este doar o chestiune de timp. Dacă medicii de la ATI consideră că decesul unui pacient poate interveni în câteva ore sau zile, nu are sens să mai fie dus la „paleativ”.

Medicii francezi subliniază faptul că în România nu există cadru legislativ clar care să protejeze şi pacienţii şi medicii.

„Fiecare om, pacient, este unic şi fiecare viaţă este preţioasă. Limitarea îngrijirilor medicale pentru un anumit pacient este întotdeauna o mare greutate pe umerii celui care ia această decizie, însă trebuie să înţelegem că nu prelungirea vieţii şi evitarea morţii cu orice preţ este scopul ultim în reanimare (terapie intensivă), ci tratarea, îngrijirea, confortul, calitatea vieţii (sau a sfârşitului vieţii). Şi, când se poate, vindecarea”.

Vidul legislativ a făcut posibilă tragedia de la Spitalul «Sf. Pantelimon»

Mai spun medicii francezi:

Şi când spunem tragedie, înţelegem şi durerea familiilor care au rămas cu impresia că nu s-a făcut tot posibilul pentru apropiații lor, dar şi cea a medicilor implicați, care, deşi au avut sentimentul că procedează corect şi că au acţionat în interesul pacienţilor, acum sunt ostracizați şi tratați precum criminali de drept comun.

În calitate de medici ATI, ne exprimăm speranţa că acest caz al medicilor de la Spitalul «Sf. Pantelimon» să fie încredinţat experţilor, care pot să judece imparţial ce s-a petrecut cu adevărat acolo.

Ce spun medicii de la Medicină  Legală

Despre faptul că în presă şi social-media s-a discutat că pacientul nu avea şanse de supravieţuire, conducerea Consiliului subliniază că, chiar dacă acest lucru ar fi fost adevărat (deşi datele prezentate public nu susţin cu certitudine acest lucru şi nici nu sunt cunoscute toate datele medicale din foaia de observație), unul din scopurile principale ale medicinei este menţinerea în viaţă, cât mai mult timp, a pacientului, chiar dacă acesta nu are şanse de recuperare.

„Prin urmare, scăderea duratei de viaţă a unei persoane, chiar şi extrem de limitată, dacă este o consecinţă a unei fapte ilicite, trebuie să fie considerată prejudiciu (efect) în lanţul cauzal”, afirmă sursa citată.

Mai spun medicii legişti că scăderea dozei de noradrenalina este peste 99% cauza morţii pacientului care face obiectul dosarului. Dar medicii legişti nu spun şi cât ar mai fi trăit cu menţinerea dozei de la noradrenalină. Pot spune şi câteva ore, nu contează cât. Dumnezeu, nu doctoriţele decide cât mai are de trăit un om. Dar legislația franceză spune altceva.

Este o diferenţă esenţială între opinia medicilor legişti şi a legislației franceze care spune altceva:

„continuarea tratamentelor invazive şi agresive devine nu doar inutilă, ci nu face decât să prelungească suferinţa bolnavului şi a familiei sale, fără a avea nicio speranţă de recuperare sau de vindecare”.

În care dintre cele două situații s-au aflat medicii de la spitalul Pantelimon? Nu putem noi răspunde, nefiind specialişti.

Doctoriţele au ascuns probe şi n-au completat foile de observații corect

Ancheta de la Pantelimon a început în aprilie, şi spaima că legea din România nu le protejează precum cea din Franţa, posibil să fi generat la cele două doctoriţe actele ilicite de care sunt acuzate. Dar acestea nu sunt dovezi de omor premeditat şi cu intenţie.

Nici nu e clar ce aveau de câştigat cele două doctoriţe dacă efectuau acte ilegale de „omor premeditat”. Erau psihopate, sau cum? Şi aici o expertiză de specialitate poate da răspunsul.

Nu susţin nici vina nici nevinovăţia celor două doctoriţe de la Pantelimon. Doar că argumentele medicilor francezi trebuie luate în considerare şi cântărite cu grijă în instanţă. Ele vor fi invocate de avocații apărării.

Va fi cerută, probabil, o expertiză a unui specialist în ATI internațional, recunoscut în lumea întreagă, şi a cărui competenţă nu poate fi pusă la îndoială.

Ministrul Rafila deja a anunțat că a luat legatura cu organizațiile europene și internaționale de profil și le-a cerut un audit pentru cele petrecute la Pantelimon.

Există o confruntare  între acuzele procurorilor si auditul internațional. Judecătorii vor fi obligați să țină cont si de concluziile acestui audit.

Rămâne ca judecătorii să facă o comparație între legislația din alte ţări şi aceea de la noi, să vadă şi cât a contat în speţa discutată lipsă de claritate a legislației noastre.