Ochelarii Meta și radicalizarea tăcută. Cum a fost pregătit atentatul din New Orleans
0Atacatorul terorist din New Orleans a avut o serie de incursiuni în oraș cu câteva săptămâni înainte de atacul devastator de pe Bourbon Street, în care și-a pierdut viața un număr de 14 persoane. FBI a dezvăluit duminică faptul că Shamsud-Din Jabbar, bărbatul de 42 de ani care a comis atacul, a folosit ochelari Meta inteligenți pentru a înregistra imagini video în timpul vizitelor sale în cartierul francez al orașului, înainte de a pune în aplicare atacul din prima zi a anului, relatează NBCNews.

Jabbar a petrecut timp în New Orleans în perioada octombrie-noiembrie, iar în una dintre acele zile a folosit ochelarii pentru a filma, în timp ce pedala cu bicicleta prin cartierul emblematic al orașului. Potrivit lui Lyonel Myrthil, agent special al FBI, „ochelarii Meta sunt foarte asemănători cu ochelarii obișnuiți, dar au capacitatea de a înregistra video și a fotografia fără a folosi mâinile”. Totodată, aceștia pot oferi posibilitatea unui livestream, funcție pe care Jabbar nu ar fi activat-o însă în momentul atacului propriu-zis.
Deși ochelarii au fost găsiți asupra atacatorului, nu există dovezi că Jabbar ar fi înregistrat atacul sau ar fi transmis în direct. Potrivit FBI, acesta a acționat de unul singur, fără a fi sprijinit de complici. Shamsud-Din Jabbar, cetățean american, și-a anunțat pe rețelele sociale apartenența la organizația teroristă ISIS și a acționat sub această influență.
În timpul atacului de pe Bourbon Street, Jabbar a utilizat un camion închiriat pentru a lovi mulțimea aflată pe stradă, dar înainte de acest moment, anchetatorii au descoperit că bărbatul plasase două bombe artizanale, care nu au explodat. O altă descoperire macabră a fost legată de o casă închiriată de Jabbar, în care autoritățile au găsit materiale pentru fabricarea bombelor. De asemenea, două arme de foc – o pușcă și o armă semiautomatică – au fost recuperate de autorități, iar ancheta privind achiziționarea acestora este în desfășurare.
FBI a adunat imagini de securitate și înregistrări video în care Jabbar poate fi văzut testând ochelarii Meta, dar și plimbându-se prin zonele centrale ale orașului înainte de atac. Autoritățile suspectează că Jabbar ar fi avut o experiență limitată în fabricarea și manipularea materialelor explozive, având în vedere utilizarea unui aprinzător electric în locul unui detonator adecvat.
Ancheta continuă pe două fronturi: investigarea legăturilor interne și externe ale lui Jabbar și analiza călătoriilor sale recente, inclusiv în Cairo și Canada. FBI caută acum să afle detalii despre persoanele cu care a intrat în contact în aceste deplasări și despre posibilele conexiuni ale acestora cu atacul din New Orleans.
Rămâne de văzut cum autoritățile vor evolua în acest caz și care vor fi implicațiile acestui atac care, pe lângă victimele inocente, a adus în prim-plan riscurile legate de utilizarea tehnologiilor emergente în scopuri teroriste.
”Am aderat la ISIS”
Camionul electric înainta pe drumurile dinspre periferia Houston-ului, iar Shamsud-Din Jabbar a decis să-și înregistreze gândurile. Întunericul adânc al nopții i-a oferit o scenă potrivită pentru un mesaj care avea să zguduie familia sa. „Am aderat la ISIS în acest an”, spunea Jabbar cu o voce rece, parțial emoționată, mai degrabă distantă decât plină de furie. Nu știa că aceste cuvinte aveau să fie printre ultimele pe care le va transmite celor dragi.
Mai mult decât un simplu anunț, acest mesaj a fost o revelație. Jabbar a adăugat că intenționa să își „sărbătorească” apartenența la grupul terorist într-un mod devastator, un plan care avea să includă uciderea celor pe care îi considera apostazi. În acea noapte, la mai puțin de 24 de ore de la înregistrare, Jabbar va trece cu camionul său prin mulțimea din Bourbon Street, New Orleans, într-un atac brutal ce avea să lasă în urma sa 14 victime și o întreagă națiune șocată. În camion, avea un steag ISIS.
Radicalizare tăcută și neobservată
Povestea lui Jabbar a fost una a unei radicalizări tăcute și neobservate, care a pus pe jar chiar și pe cei care l-au cunoscut îndeaproape. Era un veteran decorat al armatei, angajat la o mare companie internațională de contabilitate, un om care punea multă importanță în imaginea sa publică. Cu toate acestea, în spatele acestei fațade se ascundea o schimbare teribilă. Cum de nimeni nu a reușit să observe ce se întâmpla cu el?
Noile detalii scot la lumină o schimbare graduală, dar profundă, a viziunii sale asupra lumii. Conform cercetărilor și interviurilor cu cei care l-au cunoscut, Jabbar a început să se retragă din viața socială, mutându-se într-o comunitate musulmană din nordul Houston-ului, o zonă unde oamenii își trăiau viața simplu, dar în care nimeni nu părea să-l observe vreodată pe Jabbar participând la rugăciune. Vecinii, în mare parte musulmani, l-au văzut rar și nu l-au simțit parte din comunitatea lor.
„Nu l-am văzut niciodată la moschee. În 15 ani de când trăiesc aici, nu l-am văzut niciodată rugându-se”, spunea Taha Mohamed, unul dintre vecinii săi. Deși înăuntrul casei sale se aflau atât Coranul, cât și o lucrare despre creștinism, Jabbar părea să trăiască într-o continuă contradicție cu ceilalți din jurul său, lăsând în urmă indicii ale unei vieți duble. În apropiere, o masă de lucru plină cu diverse echipamente și o carte veche de rugăciuni.
Chiar și așa, radicalizarea lui nu a fost doar religioasă. „Nu cred că am auzit vreodată cuvântul Allah spus în casa noastră”, spunea o rudă apropiată. A crescut într-o familie mixtă – tatăl său, care s-a convertit la islam, dar majoritatea rudelor rămăseseră creștine. O mare parte din familie a continuat să frecventeze biserica, în timp ce Shamsud-Din și frații săi și-au trăit viața într-un echilibru fragil între secularism și religia islamică.
Până când totul a explodat, cu o viteză teribilă. În 2007, Jabbar a fost înrolat în armată, unde a fost trimis pentru a servi în Afganistan. A obținut o medalie, dar transformările sale interne nu s-au oprit aici. După ce și-a încheiat cariera militară, viața lui Jabbar a continuat să fie marcată de o instabilitate tot mai mare – divorțuri, dificultăți financiare și locuri de muncă ce l-au dus tot mai aproape de o fundătură emoțională.
Deși majoritatea celor care l-au cunoscut nu au remarcat o schimbare drastică, există câteva semne clare că Jabbar se distanțase tot mai mult de cei din jurul său, iar pe măsură ce izolarea lui creștea, gândurile sale radicale deveneau tot mai evidente. Înregistrările pe care le postase pe rețelele de socializare arătau un om în căutarea unei noi realități, o realitate pe care doar ideologia extremă i-o putea oferi.
Atacul din New Orleans a venit ca un șoc pentru toți cei care îl cunoșteau ca un om stabil, chiar un model profesional. La scurt timp după atac, autoritățile au descoperit dovezi că Jabbar ar fi avut intenții mult mai mari, planificând un atac mai amplu, posibil chiar într-un club de noapte sau într-o moschee.
Chiar dacă Jabbar nu făcea parte dintr-un grup extremist cunoscut, ceea ce a avut loc în ultima parte a vieții sale este o dovadă a modului în care radicalizarea poate fi oprită doar dacă oamenii din jurul unei persoane sunt cu adevărat atenți și nu o consideră doar o schimbare trecătoare. Adevărata tragedie nu este doar atacul însuși, ci faptul că autoritățile nu au reușit să intervină înainte de tragedia inevitabilă, scrie The New York Times.