Exclusiv Fost înalt oficial NATO: Înspăimântător este că observăm o tendință a Rusiei de a trece la atacuri fizice, cu impact mai mare
6Jamie Shea, fost asistent adjunct al Secretarului General NATO pentru provocări de securitate emergente, a vorbit în exclusivitate pentru „Adevărul“ despre cum au fost posibile interferențele Rusiei în alegerile din România, dar și cum pot fi contracarate atacurile cibernetice ale rușilor.
Având o vastă experienţă de înalt funcţionar NATO (unde a lucrat în perioada 1980-2018), Jamie Shea este, la ora actuală, unul dintre cei mai apreciați specialişti în diplomaţie publică şi unul dintre cei mai apreciaţi şi căutaţi conferenţiari pe problematica vizând NATO şi securitatea europeană.
Din septembrie 2018, Jamie Shea este profesor de strategie și securitate la Universitatea din Exeter – Marea Britanie.
Anterior, a lucrat nu mai puțin de 38 de ani la NATO, fiind unul dintre cei mai buni și cei mai longevivi experți ai Alianței Nord-Atlantice. De-a lungul celor aproape patru decenii în care a lucrat la NATO, a fost, printre altele, asistent adjunct al Secretarului General NATO pentru provocări de securitate emergente (2005-2018), purtător de cuvânt NATO (1993-2000), director al Departamentului de Presă şi Informaţii din cadrul Secretariatului NATO şi director pentru Planificare Politică.
Rusia a încercat masiv să influențeze alegerile prezidențiale de anul trecut din România prin atacuri hibride și rețelele sociale. Cum au fost posibile asemenea atacuri? Ar putea acest tipar să fie extins și în alte țări europene în viitor?
Absolut, acest tipar se poate extinde în Europa. De la partide de la A la Z, alteori rușii se aliază cu partide de dreapta în funcție de locul în care cred că pot crea tensiuni. Unele dintre mijloace sunt digitale, cum ar fi dezinformarea, atacurile cibernetice, campaniile de propagandă. Altele sunt mai fizice, cum ar fi sabotarea cablurilor și a conductelor din Marea Baltică. Au mers chiar până la asasinate, de exemplu în țara mea, Regatul Unit, folosind agenți neurotoxici precum poloniu sau novichok pentru a ucide oameni și provocând nu doar asasinate, ci și perturbări masive, probleme masive de contaminare, ce, de exemplu, au dus la închiderea orașului Salisbury din Regatul Unit din cauza decontaminării, au ruinat comerțul turistic, au făcut mulți oameni să își părăsească casele timp de săptămâni întregi în 2015.
Aceste activități sunt concepute pentru a avea un efect perturbator dincolo de investiția financiară sau materială pe care o face Rusia, dacă vreți, sunt un fel de investiții mici, cu impact mare. Recent, am văzut drone misterioase survolând baze din Germania sau Marea Britanie. Am asistat la bruierea semnalelor GPS în zona baltică, ceea ce a provocat perturbări majore ale aviației comerciale din zonă și așa mai departe.
Așadar, Rusia are o agendă mare, dar ceea ce este, cred eu, înspăimântător sau puțin alarmant este faptul că observăm o tendință tot mai mare a Rusiei de a trece de la atacuri de tip digital, cu impact redus, la atacuri fizice cu impact mai mare, cum ar fi sabotarea infrastructurii critice. Personal nu cred că Rusia va ataca NATO atât timp cât NATO este NATO și rămâne o alianță puternică. Dar, cu siguranță, după ce războiul din Ucraina se va încheia, rușii nu vor opri aceste operațiuni hibride în Europa pentru că ei cred că pedepsele și sancțiunile pentru aceste operațiuni sunt destul de mici.
Rușii cred că Occidentul le-a impus probabil deja atât de multe sancțiuni încât nu mai au nimic de pierdut. Cu ce sancțiuni putem veni noi împotriva atacurilor hibride?
Și, știți, ei chiar văd, din păcate, peisajul european, cu societățile polarizate, cu rolul populismului, cu populațiile nemulțumite din cauza creșterii scăzute, a inflației, a salariilor stagnante, cu aceste lucruri, cu punerea la îndoială a democrației ca fiind cea mai eficientă formă de guvernare, cu cultul omului puternic, care va rezolva toate problemele, ca în Statele Unite cu Trump. Așa că, din păcate, atâta timp cât noi înșine oferim aceste ținte ușoare rușilor din cauza dezbinării noastre și a incapacității noastre de a lua decizii ferme pentru a ne rezolva problemele economice, atâta timp cât există acest teren fertil, Kremlinul va încerca să îl exploateze.
Care sunt lecțiile ce trebuie învățate din campania hibridă a Rusiei de influențare a alegerilor din România?
Ei bine, cred că prima lecție este anticiparea. Știți, în mod normal nu se anulează alegerile. Acest lucru se face doar în cazuri extreme. Și eu cred că astfel de atacuri hibride nu încep în ziua alegerilor. Ele încep înainte cu câteva săptămâni sau câteva luni. Iar această manipulare străină reală aleatorie poate fi confuză. Dar avem nevoie, cred eu, după cazul interferenței Rusiei în alegerile din România, de o mai bună avertizare timpurie. Trebuie o linie mult mai dură cu companiile de social media pentru a nu mai permite să fie manipulate în acest fel. Știți, ele nu pot spune pur și simplu, oh, suntem doar platforme de comunicare și nu avem nicio responsabilitate pentru mesaje. Nu, ele vor să fie companii media. Iar dacă rețelele sociale trec de la statutul de companii de comunicare la cel de companii media, atunci trebuie să se supună acelorași reglementări privind conținutul, obiectivitatea, corecția, verificarea faptelor ca și companiile media. Știi, nu pot avea ambele variante. Nu pot fi companii media fără responsabilitate. Și apoi, atunci când au responsabilitate, să spună, oh, nu suntem companii media. Suntem companii de comunicare.
Așa că eu cred că nu doar în România, ci în întreaga Uniune Europeană, avem nevoie de o linie mai dură aici. Dar UE, acum, cu Legea serviciilor digitale - România, slavă Domnului, este membru al UE - are acum instrumente mai bune pentru a lua aceste măsuri împotriva companiilor de social media care nu iau măsuri puternice de protecție, li se pot da amenzi și se pot lua diferite tipuri de măsuri împotriva lor. Deci Uniunea Europeană are aceste instrumente. În trecut nu le aveam, dar acum avem Legea serviciilor digitale. Bruxelles-ul are aceste instrumente, dar acum ele există. Acestea au fost aprobate de Parlamentul European, dar trebuie să fie și utilizate. După cum am spus, există și responsabilitatea mass-mediei tradiționale de a trage la răspundere persoanele care mint, care exagerează, de exemplu. Și acesta este un lucru important.
În cele din urmă, politicienii convenționali trebuie să explice mult mai bine de ce populiștii fac mult zgomot, dar nu au nicio soluție.
Iar pentru partidele centriste, a merge la extrem pentru a încerca să acapareze terenul populiștilor, în opinia mea, nu este o strategie câștigătoare, pentru că nu vei fi un populist mai bun decât un populist. Așa că nu încercați să fiți un populist mai bun decât un populist. Explicați de ce aceste soluții simple ale populiștilor precum expulzarea imigranților sau impunerea de taxe pe importuri nu sunt deloc soluții, ele nu pot rezolva problema de exemplu, să dați afară toți migranții. Este mai degrabă responsabilitatea politicienilor mai centriști să facă o treabă mai bună de a expune slăbiciunile argumentelor populiștilor decât să încerce să-i întreacă pe populiști în a fi populiști buni. Pentru că, așa cum am spus, nu poți fi Donald Trump mai bun decât Donald Trump. Așa că nu încercați.
Cum poate fi explicat apetitul foarte crescut al Rusiei pentru războaie hibride în locul războaielor convenționale?
Ei bine, în principiu, războiul hibrid este ieftin, iar consecințele sunt foarte mici. Adică, dacă declanșezi un război convențional, pierzi, așa cum a făcut Rusia în Ucraina, sute de mii de soldați. Rusia a cheltuit miliarde de dolari în acest război până acum. Rusia a pierdut până acum 30.000 de tancuri, ce au fost distruse. Bine, Rusia le va înlocui.
Rusiei i s-au impus sancțiuni mari de către Occident. Însă acestea nu i-au paralizat economia, dar tot au provocat inflație crescută. Rusia cheltuie 9% din PIB pentru apărare. Economia rusă începe să dea semne de tensiune. Așadar, războiul convențional este dăunător și costisitor.
Marele avantaj al războiului hibrid este că îți poți ascunde urmele. Te poți preface că ești altceva. Te poți preface că ești ISIS, nu Rusia. Și am avut multe exemple în acest sens. Poți folosi bande criminale, sindicate ale crimei organizate pentru a efectua aceste atacuri și să spui: „Nu am făcut eu asta. Au fost ruși patrioți. N-am nimic de-a face cu ei”.
Prin război hibrid, Rusia ascunde urmele în ceea ce privește atribuirea atacurilor. Aceste eforturi, sunt foarte ușor de organizat. Puteți angaja o bandă de infractori pentru 100.000 de euro pentru a efectua un atac cibernetic foarte sofisticat. Dacă reușește, e grozav. Dacă nu reușește, nicio problemă. Nu ați pierdut cu adevărat niciun ban. Iar mâine puteți încerca o altă campanie în altă parte. Și, desigur, faptul că ai un război hibrid îl face pe adversarul tău să cheltuiască miliarde de dolari pentru securitate cibernetică, pentru protecția infrastructurii, pentru reziliență. Așadar, îți forțezi adversarul să cheltuiască o mulțime de bani pentru a se proteja, în mod disproporționat față de ceea ce cheltuiești tu pentru organizarea acestui tip de campanii. Acum, navele NATO din Marea Baltică costă o mulțime de bani, mergând în sus și în jos pentru a opri interferența Rusiei privin cablurile submarine.
Vorbim despre trimiterea datelor în spațiu pe sateliți, deoarece datele sunt prea vulnerabile pe cablurile de internet de sub mare. Așadar, pentru Rusia, este o situație win-win. Chiar dacă nu reușești, tot îți faci adversarul mai conștient de amenințare și îl obligi să cheltuiască miliarde de dolari pentru a deveni mai rezistent.
Și apoi, la sfârșitul zilei, care sunt consecințele? Poate că există o interdicție de călătorie pentru Putin. Nu cred că este prea îngrijorat de asta. Câțiva diplomați ruși sunt expulzați un an mai târziu. Punem sub acuzare câțiva asasini GRU care sunt responsabili pentru atacuri. Dar ei s-au întors în Rusia, iar Putin nu îi va extrăda niciodată.
Pe Andrei Lugovoy, fostul agent FSB și principalul suspect de otrăvirea cu poloniu radioactiv a lui Alexander Litvinenko, Putin l-a făcut membru al Dumei, astfel încât să aibă imunitate legală împotriva oricărei urmăriri penale. Așadar, atâta timp cât va fi vorba de un risc scăzut, o investiție redusă, o perturbare potențial mare, va fi o formă foarte atractivă de război pentru țări precum Rusia.
„Rușii folosesc tehnologiile noastre împotriva noastră, ceea ce este forma supremă de insultă”
Cum a reușit Rusia să ajungă la un asemenea nivel al atacurilor hibride?
Acest lucru se întâmplă de generații întregi. Desigur, orice adversar în război încearcă să creeze confuzie în rândul inamicului, încearcă să submineze sprijinul public pentru ceea ce face inamicul, ceea ce face adversarul dumneavoastră, atacă frontul de acasă, încearcă să falsifice comunicațiile sale. Știți, în Al Doilea Război Mondial, noi, Marea Britanie, Aliații, am făcut o treabă fantastică în a-i înșela pe germani înainte de Ziua Z, știți, când am intrat în Franța în 1944, pentru că am creat o armată complet fictivă. Aceasta a funcționat doar pe baza unor semnale radio fictive, pentru a-i face pe germani să creadă că pregăteam invazia la Calais și Boulogne, în nordul Franței, când, desigur, adevărata invazie era pregătită mult mai jos de coasta britanică, în Normandia.
Sunt o mulțime de exemple, de la falsificarea informațiilor până la punerea de planuri de război false pe corpurile piloților morți, acest lucru se întâmplă de ani de zile. Și Uniunea Sovietică, sub Lenin și bolșevici, cu propagandă, dezinformare a pionierat acest tip de tehnici timp de mulți ani, și a încercat, de asemenea, să creeze fronturi populare. Vă amintiți de Comintern, diverse campanii pentru pace în anii 1950, pentru a încerca să se prezinte ca o țară iubitoare de pace. Așa că atunci când vorbiți despre tehnologie, vorbiți despre lucruri care vă permit să faceți acest lucru la o scară mult mai mare, nu o dată la șase luni, ci de șase milioane de ori pe zi.
Când am părăsit eu NATO, ne confruntam cu aproximativ 15.000 de atacuri cibernetice semnificative în fiecare săptămână. Asta se întâmpla în 2018, probabil că este mult mai rău acum. De exemplu, atacurile cibernetice înseamnă că, pentru prima dată, poți ataca orice, oriunde, în orice moment în lume, pur și simplu prin utilizarea computerelor, și nu doar Rusia folosește aceste tehnici. Teroriștii le folosesc, de asemenea, pentru a se finanța, pentru a recruta. Am avut cazul în Marea Britanie, pe care îl veți găsi foarte amuzant, al unui băiat de 16 ani din Scoția, care, din dormitorul său, la 16 ani, a organizat un atac jihadist în Australia, la Melbourne, împotriva paradei de Ziua Națională.
Și pur și simplu din dormitorul său, a organizat recrutarea, îndoctrinarea, instruirea, finanțarea, achiziționarea armelor. Este o poveste interesantă care îți arată, în această lume hiperconectată, cât de ușor este să găsești oameni care simpatizează cu tine, să găsești bani, să găsești arme, să organizezi lucruri. Aceasta este, din păcate, partea întunecată a acestor tehnologii hiperconectate, pe care le folosim acum pe Zoom, în timp ce vorbim unii cu alții, dar care, desigur, aduc și toate aceste minunate beneficii de comunicare.
Dar marea provocare este să facem față laturii întunecate, șacum cu AI, cu calculul cuantic, cu bioingineria.
Cum am putea contraataca apetitul crescut al Rusiei pentru interferențe în alegeri?
Înghețarea activelor, confiscarea fondurilor, expulzarea diplomaților, sancțiuni economice, interdicții de călătorie pentru Putin, numirea celor care produc asemenea interferențe, odată ce vom avea instrumentele de informații pentru a ști în mod convingător că Rusia se află în spatele acestui lucru și că nu este o bandă de motocicliști ruși din Balcani. Este vorba de statul rus care face asta. Trebuie să le spunem clar că știm ce fac. Acest lucru este important.Trebuie să dăm la o parte anonimatul de care beneficiază acești oameni. Să facem imposibil pentru familiile lor să meargă la cumpărături la Harrods în Londra sau să meargă la școli de top în Elveția, știți, să impunem confiscarea iahturilor oligarhilor.
Trebuie să arătăm clar că există un răspuns și să fim perseverenți și consecvenți în a răspunde. Dar, la sfârșitul zilei, nu trebuie oprită această activitate. Așa că trebuie să construim mai multă reziliență făcând lucrurile mai dificile.În casa mea, am cerut poliției să urmărească hoții, dar nu fac doar asta. Am pus și încuietori la uși. Am pus obloane la ferestre. Am pus alarme. Construiesc o poartă. Am un câine mare.
Acesta a fost un factor de descurajare. Așa că trebuie, de asemenea, să vă creșteți capacitatea de descurajare, deoarece cu cât îi îngreunezi adversarului tău sarcina de a te ataca, cu atât mai mult adversarul va căuta ținte în altă parte. Acest lucru nu rezolvă problema pentru că, de exemplu, dacă America îngreunează pătrunderea chinezilor în sistemele lor, atunci, desigur, chinezii atacă Australia sau Noua Zeelandă sau altundeva.Uneori disloci problema, dar cel puțin îți faci sistemele mai sigure. Dar trebuie să convingem companiile de social media, companiile de tehnologie să se gândească mai mult la securitate, pentru că ele se gândesc la profitul economic. Se gândesc la confortul personal.Știți, iPhone-urile, sunt ușor de folosit. Producătorii nu vor să ceară consumatorului încă 1.000 de euro pentru siguranță. Așa că tind să dezvolte produsul imediat și apoi, 20 de ani mai târziu, să se gândească: „Ah, știi, cum să integrăm securitatea în asta?”
Iar acest lucru este mult mai dificil de realizat, desigur. Prin urmare, trebuie să avem mai multă securitate în proiectarea inițială a acestor tehnologii, ceea ce înseamnă un dialog mai amplu între sectorul privat care dezvoltă aceste tehnologii și organizațiile de informații, guverne, atunci când vine vorba de riscuri și de aspectul securității. Așadar, să încercăm să găsim lucruri care poate nu sunt 100% sigure, pentru că acest lucru este dificil, dar cel puțin le fac mult mai greu de manipulat pentru adversari, pentru că, știți, în mod ironic, ceea ce fac ei nu este să folosească tehnologiile lor. Ei folosesc tehnologiile noastre împotriva noastră, ceea ce este forma supremă de insultă.
Se încarcă comentariile...
