29 martie: 36 de ani de la moartea lui Nicolae Steinhardt, evreul convertit la creştinism şi intelectualul genial ajuns monah
1Anul acesta, pe 29 martie se împlinesc 36 de ani de la moartea lui Nicolae Steinhardt, una dintre cele mai puternice voci ele intelectualilor scăpaţi cu viaţă din închisorile comuniste. Tot într-o zi de 29 martie, în 2004, a devenit membru cu drepturi depline al NATO.
1815: S-a născut regizorul Costache Caragiali, primul director al Teatrului Naţional din România
Costache Caragiali s-a născut la București, într-o familie numeroasă, cu încă patru copii în afară de el, doi băieţi şi două.
Încă din tinerețe, Costache Caragiale a manifestat un interes deosebit pentru arta dramatică, astfel că a studiat actoria sub îndrumarea lui Costache Aristia, la școala deschisă sub auspiciile Societății Filarmonice. Debutul său în lumea teatrului a avut loc în 1835, la București, iar trei ani mai târziu, în 1838, organiza primul teatru dramatic în Iași, care a devenit, ulterior, primul Teatru Național din România.
De asemenea, Costache Caragiale a lăsat în urmă o serie de scrieri dramatice și lucrări de teorie teatrală, printre care se numără: „O repetiție moldovenească sau Noi și iar Noi”, „O soaré la mahala sau Amestecul de dorinți” și „Prologul pentru inaugurarea noului teatru din București”.
În anul 1851, pentru contribuția sa remarcabilă în domeniul teatrului, Costache Caragiale a fost ridicat la rangul de pitar şi a devenit profesor la Conservatorul din București.
Costache Caragiale s-a stins din viață în anul 1877 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București.
Fratele său mai mic, Iorgu Caragiale, a continuat tradiția familială în domeniul teatrului, construind propriul său teatru în București. De asemenea, nepotul său, Ion Luca Caragiale, avea să devină unul dintre cei mai mari dramaturgi români, consolidând astfel prestigiul și contribuția familiei Caragiale la cultura românească.
1848: Mihail Sturdza, domnul Moldovei, refuză să accepte cele 35 de puncte ale petiţiei-program
Acest eveniment istoric este legat de perioada Revoluției de la 1848 din Principatele Române, care a inclus și Moldova.
Deși petiția nu solicita reforme radicale, ci mai mult reforme administrative și culturale, domnitorul a utilizat-o ca pretext pentru a reprima mișcarea revoluționară. În aceeași seară, Sturza a refuzat să accepte din cele 35 de puncte ale petiției referitoare la dizolvarea Adunării Obștești și înființarea gărzii cetățenești. A urmat o acțiune brutală din partea domnitorului, care a înăbușit mișcarea revoluționară cu forța armată, operând numeroase arestări.
Printre cei arestați s-au numărat figuri proeminente ale mișcării revoluționare, precum Manolache Costache Epureanu, Alexandru Ioan Cuza, Alecu Romalo, frații Rosetti, Zaharia Moldovanu, N. Catargiu, Dumitru Filipescu și Alecu Moruzi. Aceștia au fost, inițial, destinați să fie trimiși în Turcia, dar au reușit să scape, ajungând în cele din urmă în Bucovina.
1878: S-a născut poeta şi publicista Elena Farago
Elena Farago s-a născut în orașul Bârlad, şi deşi era doar o adolescentă când a rămas orfană de ambii părinţi, ea a devenit responsabilă de îngrijirea surorilor sale mai mici. Pentru a-și continua educația și a-și asigura un trai decent, s-a mutat la București, unde a locuit la unul dintre frații săi mai mari.
Elena Farago și-a început cariera lucrând ca guvernantă în familia lui Ion Luca Caragiale, unde a avut acces la literatura clasică și a început să-și dezvolte pasiunea pentru scris. A debutat în 1898 cu un reportaj sub pseudonimul Fatma, iar patru ani mai târziu, în 1902, a publicat prima sa poezie în ziarul „România muncitoare”.
Anul 1906 a marcat debutul său editorial cu volumul de poezii „Versuri”, publicat la îndemnul lui Nicolae Iorga, care avea să devină unul dintre cei mai apropiați prieteni și confidenți ai săi. Din acel moment, activitatea literară a Elenei Farago a cunoscut o ascensiune continuă.
În 1907, s-a stabilit la Craiova, unde a fost martora unor evenimente tumultuoase, iar implicarea în mișcarea țărănească a determinat arestarea sa temporară. A fost eliberată, ulterior, datorită intervenției lui Nicolae Iorga. În aceeași perioadă, a adoptat un băiat pe nume Mihnea. În 1913, s-a născut fiica sa, Cocuța.
Contribuția sa literară și culturală remarcabilă a fost recunoscută și premiată de Academia Română, care i-a acordat prestigiosul Premiul „Adamachi” pentru mai multe volume de poezii, printre care „Șoapte din umbră” și „Din traista lui Moș Crăciun”.
În 1921, a fost numită director al Fundației „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, unde a contribuit semnificativ la dezvoltarea și organizarea bibliotecii.
Elena Farago s-a stins din viață la vârsta de 75 de ani, în 1954, în orașul Craiova.
1919: A fost fabricat primul automobil marca Tatra, în Cehia
Pe 29 martie 1919, în Cehia, a fost produs în serie primul camion Tatra, un model TL4. Acest eveniment a marcat începutul unei noi ere în industria auto, consolidând poziția Tatra ca unul dintre cei mai importanți producători de vehicule comerciale din lume.
În ciuda faptului că Tatra a produs și automobile, precum celebrele modele Tatra 11 și Tatra 87, compania a rămas în istorie pentru camioanele sale inovatoare și fiabile, notează Promotor.
De asemenea, este al treilea cel mai vechi constructor de automobile din lume, după Daimler și Peugeot.
1919: S-a născut Eileen Heckart, actriță americană, laureată a Premiului Oscar
Anna Eileen Heckart a fost o actriță americană de scenă și film cu o carieră ce a durat aproape 60 de ani.
Ea și-a început cariera pe Broadway în 1943, iar apoi a jucat în numeroase piese precum „Picnic”, „The Bad Seed” și „The Dark at the Top of the Stairs”. A câștigat un premiu Oscar pentru rolul său în „Butterflies Are Free” (1972).
Pe micul ecran, Heckart a avut roluri în seriale precum „The 5 Mrs. Buchanans” și „Out of the Blue”. A câștigat un premiu Emmy pentru apariția sa în „Love & War” (1994).
Actrița a murit în 2001, din cauza cancerului pulmonar, la vârsta de 82 de ani.
1941: S-a născut poeta Constanţa Buzea, soția lui Adrian Păunescu
Constanța Buzea, socotită de istoricii literari unul dintre cei mai mari poeţi români contemporani, s-a născut la Bucureşti în 29 martie 1941. În 1961 s-a căsătorit cu poetul Adrian Păunescu .
A urmat cursurile Facultăţii de Filologie, Universitatea din Bucureşti, obţinând licenţa în 1970. Între 1974 şi 1989 a fost redactor la revista Amfiteatru. Din 1990 lucrează ca redactor la România literară, unde semnează rubrica de corespondenţă „Post-restant“.
Opera poetică a Constanţei Buzea numără peste 20 de volume, la care se adaugă câteva antologii. Poetei i s-au decernat premii literare importante, cum ar fi Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei. Constanţa Buzea a fost şi autoare de cărţi pentru copii, apreciate şi răsplătite cu premii literare.
A încetat din viaţă pe 31 august 2012.
1962: S-a născut Dan Bittman, liderul trupei Holograf
Dan Bittman s-a născut la București. Originar dintr-o familie evreiască, el și-a început cariera muzicală în anii '80, devenind cunoscut ca solist vocal al formației Holograf din 1985.
În 1994, Dan Bittman a reprezentat România la concursul Eurovision, clasându-se pe locul al 21-lea. Ulterior, a devenit prezentator de televiziune, moderând emisiuni precum Bravo Bravissimo și Dănutz SRL pe TVR 1.
În anul 2010, a fost numit consilier la Ministerul de Finanțe al României, însă a demisionat la scurt timp.
Dan Bittman se poate mândri cu o contribuție semnificativă în industria muzicală românească. A fost parte din diverse trupe precum Blitz, Incognito și Acid înainte de a se alătura celebrei formații Iris în anii '80. Ulterior, s-a alăturat Holograf, unde a devenit faimos ca solist vocal.
Cariera lui solo a inclus și înregistrări muzicale, precum single-ul „Și îngerii au demonii lor” și colaborări cu alți artiști români, printre care Cristi Minculescu.
Pentru contribuția sa la cultura și arta românească, Dan Bittman a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, în anul 2004.
1989: A murit Nicolae Steinhardt, autorul celebrei lucrări „Jurnalul fericirii”
Născut la 29 iulie 1912 în comuna Pantelimon de lângă București, într-o familie evreiască, Nicolae Steinhardt a fost fiul inginerului și arhitectului Oscar Steinhardt, care a participat activ la Primul Război Mondial, fiind rănit la Mărăști și decorat cu ordinul Virtutea Militară.
În timpul detenţiei sale, deşi evreu, Nicolae Steinhardt s-a convertit la ortodoxism, iar la eliberare a devenit unul dintre cei mai apreciaţi monahi şi intelectuali ai vremii. A crezut toată viața în căderea comunismului, dar a murit cu puțin timp înainte de momentul istoric, în martie 1989.
Nicolae Steinhardt a fost arestat în lotul „Noica-Pillat” și condamnat la 12 ani de muncă silnică pentru „uneltire”, după ce a refuzat propunerea Securităţii de a depune mărturie împotriva prietenilor săi arestaţi. I s-au dat trei zile de gândire. În timpul procesului a declarat: „Sunt mândru că fac parte din acest lot”.
Legătura lui Steinhardt cu membrii Lotului Noica-Pillat era una veche. În perioada interbelică, Steinhardt are mai degrabă o prezenţă marginală în freamătul cultural al României Mari. Învaţă la Liceul „Spiru Haret“ şi participă la cenaclul literar Sburătorul, coordonat de Eugen Lovinescu, iar colegii de generaţie din liceu sunt nume sonore pentru istoria perioadei interbelice: Constantin Noica, Mircea Eliade, fraţii Arşavir şi Haig Acterian, Alexandru Paleologu şi Dinu Pillat.
Mulţi vor deveni, în anii ’30, legionari cu acte în regulă, exaltaţi de figura Căpitanului, de facismul virulent antisemit al Gărzii de Fier şi de delirul revigorării naţionale. Steinhardt îi priveşte cu dezaprobare, iar în 1934 publică volumul parodic „În genul... tinerilor“ sub pseudonimul Antistihius.
La 15 martie 1960, în celula 15 de la Jilava a fost botezat de Părintele Mina Dobzeu, evenimentul fiind relatat în întregime ulterior, în „Jurnalul fericirii“. A fost eliberat din închisoarea comunistă în august 1964, ca urmare a Decretului nr. 411, şi a decis să aleagă calea călugăriei.
2004: România a devenit membru al NATO
România a devenit membru cu drepturi depline al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), alături de alte şase state (Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia şi Slovenia), cu prilejul ceremoniei de depunere a instrumentelor de ratificare a protocoalelor de aderare la NATO, organizată la Departamentul de Stat al SUA din Washington.
2017: Regele Charles, pe atunci prinţ, a fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în Grad de Mare Cruce
Președintele Klaus Iohannis l-a primit, la Palatul Cotroceni, pe Prințul de Wales, Charles (Regele Charles al III-lea), în cadrul unei vizite oficiale în România, care a început în data de 29 martie 2017 și a durat timp de 3 zile.
Întâlnirea a marcat a doua vizită oficială a Prințului Charles în România, prima având loc în anul 1998. Președintele Klaus Iohannis a recunoscut contribuția Prințului Charles la promovarea relațiilor bilaterale dintre Marea Britanie și România și l-a decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în Grad de Mare Cruce.
Întrevederea de la Palatul Cotroceni a oferit oportunitatea pentru discuții între cei doi lideri, inclusiv despre perspectivele și prioritățile de cooperare între cele două țări. De asemenea, s-a abordat subiectul evoluțiilor din cadrul Uniunii Europene și s-au discutat teme legate de securitate și relațiile bilaterale.
Prințul Charles a arătat un interes deosebit pentru România și pentru regiunea Transilvaniei, unde are câteva proprietăți și desfășoară activități legate de conservarea naturii și dezvoltarea durabilă.
Se încarcă comentariile...
