Video Poveste de succes. Cum a reușit un sat uitat de lume să devină destinație turistică de succes cu ajutorul urșilor
0În timp ce în România discuțiile despre urși se poartă adesea între panică, petiții și polemici, într-un mic sat de munte din Italia, oamenii au ales o altă cale: conviețuirea.
Pettorano sul Gizio, un sat medieval din regiunea Abruzzo, cu străduțe înguste, case părăsite și pisici vigilente, era cândva specie pe cale de dispariție. Odată cu plecarea tinerilor spre orașe, populația a scăzut de la 5.000 de locuitori în 1920 la doar 390.
Farmecul rustic al satului pitoresc, parte din rețeaua „I Borghi più belli d'Italia” (Cele mai frumoase sate din Italia) – aleile pietruite, fațadele ocru, lemnul vechi – se amestecă acum cu semnele abandonului: case prăbușite, baruri închise și anunțuri imobiliare uitate în timp.
Dar, în loc să se stingă, satul a ales să renască… cu ajutorul urșilor.
„Așezarea umană care a îmbrățișat sălbăticia”
Cea mai mare amenințare pentru urși sunt oamenii, așa că ecologiștii au realizat că locuitorii din aceste sate izolate trebuie să își dorească să protejeze animalele.
O fotografie din 1905 arată Pettorano sul Gizio, cu dealurile goale, lăsate de pășunatul animalelor și de defrișările provocate de producătorii de cărbune. După al Doilea Război Mondial, pe măsură ce economia Italiei a înflorit, mulți locuitori din zonele rurale s-au mutat la oraș pentru a lucra. Odată cu scăderea presiunii umane asupra peisajului, natura a început să se refacă – astăzi, populația de urși marsicani numără aproximativ 60 de exemplare, iar numărul acestora pare să crească. Totuși, locuitorii rămași au uitat cum să coexiste cu prădătorii mari.
Pe străzile din Pettorano circulă o „legendă vie”: Barbara, o ursoaică brună, este adesea zărită la amurg, însoțită de puii ei, căutând hrană. Nu este o poveste de groază, ci una de adaptare. În loc să alunge urșii, localnicii au învățat să trăiască alături de ei, dezvoltând o adevărată pasiune pentru aceștia, după cum relatează The Guardian.
În centrul orașului poate fi admirată acum o statuie în mărime naturală a unui urs cu puiul său, iar picturi murale înfățișează aceste animale, care, în mod ironic, au început să atragă turiști și să reînvie economia locală.
Pettorano sul Gizio a devenit cunoscut drept „așezarea umană care a îmbrățișat sălbăticia”, atrăgând tot mai mulți tineri pasionați de conservarea urșilor și implicit a naturii.
Tragedia care a generat schimbarea
Totuși, acest model de conviețuire nu s-a construit fără dificultăți. Urșii marsicani sau apeninieni – o subspecie rară și aflată în pericol critic de dispariție – au fost mult timp percepuți ca o amenințare.
Relațiile dintre oameni și urși au devenit extrem de tensionate în urmă cu 10 ani, în timpul „domniei” Peppinei, o ursoaică de 135 kg care a avut pui în zonă timp de mai mulți ani. Ea era cunoscută pentru ravagiile asupra atacurile asupra găinilor, stupilor și livezilor, furând orice hrană putea găsi. Mario Cipollone, de la Rewilding Apennines, spune că „era extrem de vicioasă în aceste raiduri”.
În 2014, tensiunile dintre oameni și urși au ajuns la un punct de cotitură, când un fermier amator a împușcat un urs tânăr care jefuia un coteț de găini. Mulți locuitori s-au simțit terorizați de urși așa că l-au susținut pe fermier, care a declarat că a fost atacat de urs. Nu există dovezi că urșii marsicani ar fi ucis vreodată oameni, iar aceștia sunt, în general, timizi și evită contactul cu oamenii. Însă, comunitatea a fost împărțită între frică și fascinație.
Cipollone povestește cum moartea ursului a declanșat o schimbare de paradigmă: „Era o atmosferă care se opunea ursului. A trebuit să facem ceva mai practic”.
Tragedia a fost, paradoxal, catalizatorul unei schimbări din care România ar putea învăța multe, dacă, desigur, ar fi dispusă să facă acest lucru.
Prima „comunitate prietenoasă cu urșii” din Italia
Așadar, în 2015, Pettorano sul Gizio a devenit prima „comunitate prietenoasă cu urșii” din Italia. Au fost montate garduri electrice în jurul a peste 100 de proprietăți pentru a proteja albinele, găinile și alte animale de fermă; au fost instalate porți și containere rezistente la urși; iar ghiduri despre cum să trăiești alături de urși au fost distribuite atât în Pettorano sul Gizio, cât și în localitatea vecină Rocca Pia.
Locuitorii sunt sfătuiți să nu lase mâncare afară; fructele coapte sunt ridicate de pe pământ din livezi, iar resturile alimentare sunt păstrate în interior până când gunoiul este colectat. „Din 2014, pagubele s-au redus dramatic”, susține Cipollone.
Succesoarea lui Peppina, Barbara, bântuie acum aleile din Pettorano sul Gizio, dar nu mai provoacă daune. Raidurile urșilor s-au redus cu 99% față de acum trei ani, conform datelor de la Salviamo L’Orso, o organizație pentru conservarea urșilor, care raportează că nu au mai existat daune din 2020.
„Cantitatea de daune aproape că a dispărut. Am făcut totul rezistent la urși”, spune Cipollone.
Din sat abandonat, în destinație turistică înfloritoare
Alte țări europene încep să observe acest fenomen. În prezent, există 18 „comunități smart pentru urși” în întreaga Europă, finanțate prin programul de mediu LIFE al Uniunii Europene.
Deși depopularea poate fi un factor care a atras urșii în această regiune, în Pettorano sul Gizio, urșii au început acum să aducă înapoi oamenii.
În octombrie trecut, Valeria Barbi, jurnalistă de mediu și naturalistă, a vizitat „comunitatea smart pentru urși” și i-a plăcut atât de mult încât a decis să rămână: „Acest loc m-a făcut să strălucesc din nou într-un anumit fel. Eram puțin copleșită de situația ecologică globală. Dar aceste locuri mă fac să cred că putem face ceva, că există într-adevăr practici bune”.
Milena Ciccolella, proprietara restaurantului Il Torchio, descrie evenimentele de rewilding ca fiind „un adevărat salvator economic”, atât de mult încât acum oferă mâncare vegetariană pe un meniu care, altădată, era dominat de carne, pentru a atrage turiști iubitori de natură.
Mario Finocchi, președintele Societății Cooperative Valleluna, spune: „Există o tendință crescândă în privința numărului de turiști în zonă. Unii dintre cei care au venit ca turiști au decis să cumpere o casă aici”.
Numărul turiștilor a crescut de 10 ori în ultimii cinci ani
Numărul turiștilor care se cazează în Pettorano sul Gizio a crescut de la aproximativ 250 în 2020 la peste 2.400 în 2024, potrivit datelor colectate de Valleluna.
„Este bine să avem turism, dar este important ca oamenii să locuiască efectiv aici. Există o comunitate tânără care a venit aici din cauza urșilor și care lucrează pentru a îmbogăți social și cultural orașul”, spune Mario Finocchi, președintele Societății Cooperative Valleluna.
Seara, zeci de oameni pot fi găsiți la Pizzicheria Di Costantino, un local care vinde brânzeturi și șuncă locale, alături de bere cu tematică legată de urs. Proprietarul, Massimiliano del Signore, care o conduce alături de soția sa, spune că s-au mutat aici pentru natură, liniște și oameni: „Ne-am îndrăgostit de acest loc și am decis să investim în zonă. Nu este vorba doar despre turism. Este vorba despre a-i face pe oameni să creadă că pot rămâne aici și să aibă o viață foarte bună”.
Se încarcă comentariile...
