17 aprilie: Ziua în care se înființează Banca Națională a României și se inaugurează primul reactor al Centralei Nucleare de la Cernavodă
0Pe 17 aprilie 1647, a murit cronicarul Grigore Ureche. În aceeași zi, dar în anul 1790, a decedat Benjamin Franklin, unul dintre Părinții Fondatori ai Statelor Unite, iar în anul 2014 moare scriitorul Gabriel García Márquez.
1647: A murit cronicarul moldovean Grigore Ureche
Născut pe la 1590 sau 1595, Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche, boiercare a deținut funcții politice importante la sfârșitul veacului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă.
Grigore Ureche a învățat carte la Lwów, Uniunea statală polono-lituaniană, la Școala Frăției Ortodoxe. Reîntors în țară, a participat la viața politică mai întâi ca logofăt, apoi spătar.
În vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre sfetnicii apropiați ai acestuia, mare spătar, iar din anul 1642, urmând calea părintelui său, a ajuns mare vornic al aceleiași Țări de Jos.
„Letopisețul Țării Moldovei“ a fost scris spre sfârșitul vieții sale. Se consideră că Grigore Ureche ar fi muncit la el între anii 1642-1647. Baza informativă a cronicii au constituit-o scrierile slavone de curte, cronica Poloniei a lui Joachim Bielski și o cosmografie latină. Valoarea ei constă în integrarea faptelor istorice într-un sistem de gândire politică.
A murit în anul 1647 în satul Goești din ținutul Cârligăturii și a fost înmormântat într-o criptă de la mănăstirea Bistrița din Moldova.
1790: A murit Benjamin Franklin, unul din Fondatorii Statelor Unite ale Americii
Benjamin Franklin s-a născut în Boston, pe Milk Street, în ianuarie 1706, fiind unul din Fondatorii Statelor Unite ale Americii. A fost diplomat, om de știință, inventator, filosof, profesor și om politic.
A organizat prima bibliotecă din SUA și a fost un inventator prolific. Acestuia i-au fost atribuiți ochelarii bifocali și paratrăsnetul. De asemenea, a executat numeroase experimente în domeniul electricității.
Franklin a fost cel care i-a convins pe englezi să retragă „Legea timbrului”, respectiv i-a convins pe francezi să intervină în Războiul de Independență al Statelor Unite de partea acestora. În Statele Unite ale Americii, a fost unul dintre semnatarii de frunte ai Declarației de Independență a Uniunii și al Constituției americane. Acesta a fost primul document formal care exemplifica voinţa populară asupra dreptului de alegere a propriei guvernări.
Congresul a adoptat formal Declaraţia de Independenţă, redactată în mare parte de Thomas Jefferson, la Philadelphia în data de 4 iulie 1776, sărbătorită drept ziua independenţei,
Benjamin Franklin a fost și ambasador în Anglia și apoi în Franța, precum și secretarul Adunării din Pennsylvania.
1878: s-a născut chimistul Negoiţă Dănăilă
Negoiţă Dănăilă s-a născut pe 17 aprilie 1878 în localitatea Buceşti, județul Galaţi. A fost profesor şi decan al Facultăţii de Chimie Industrială şi, apoi, director al Institutului de Chimie Industrială din Bucureşti, conform lucrării „Membrii Academiei Române/1866-2003” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).
S-a consacrat cercetărilor în domeniul chimiei organice aplicate, mai ales cu privire la produsele solului şi subsolului. Este considerat drept unul dintre întemeietorii învăţământului de chimie aplicată din ţara noastră. A creat o adevărată şcoală în care s-au studiat şi valorificat aproape toate materiile prime existente în România: cărbunii, materialele de construcţie, petrolul, cercetat după regiuni şi straturi geologice, determinând procentele de hidrocarburi aromatice uşoare, precum şi cantitatea totală de hidrocarburi aromatice ce s-ar putea extrage din toate ţiţeiurile din ţară.
A fost membru corespondent (25 mai 1936) şi membru de onoare (29 mai 1939) al Academiei Române, fiind repus în drepturi, la 3 iulie 1990, ca membru de onoare al Academiei Române. A murit la 5 februarie 1953.
1880: s-a înfiinţat Banca Naţională a României
Joi, 17 aprilie, se împlinesc 145 de ani de la înfiinţarea Băncii Naţionale a României, banca centrală a ţării. În 27 februarie 1880, Guvernul I.C. Brătianu depune în Cameră proiectul unei bănci naţionale, proiect devenit lege odată cu aprobarea sa şi publicarea, la 17 aprilie 1880, în Monitorul Oficial nr. 90, acesta fiind momentul în care, din punct de vedere juridic, avea să înceapă istoria Băncii Naţionale a României, care şi-a început oficial activitatea la 1 iulie 1880.
În perioada 15 – 17 iulie 1880 are loc prima Adunare Generală a acţionarilor BNR, iar primul guvernator este desmenat Ion I. Câmpineanu. Trebuie să precizăm însă, că adevăratul părinte fondator al BNR este, alături de Brătianu, Eugeniu Carada. Deşi acesta nu a acceptat funcția de guvernator al BNR, a devenit în cele din urmă director.
La 1 decembrie 1880, au început operaţiunile propriu-zise ale Băncii Naţionale. În condiţiile temerilor inspirate de starea pieţei comerciale, BNR trebuia să pună în funcţiune mecanismul şi operaţiunile sensibile ale unei bănci privilegiate. Funcţionarii ei, puţini la număr şi lipsiţi de experienţa dată de practica într-o asemenea instituţie, s-au aflat în faţa unei mari provocări, potrivit site-ului oficial.
Conform Regulamentului interior, BNR era organizată în 7 servicii: Secretariat general; Scont; Acţiuni, fonduri publice, depozite şi împrumuturi; Fabricarea şi contabilitatea biletelor; Contabilitate generală; Casierie; Control general.
La 5 decembrie 1880, Consiliul general a fost informat despre numirea lui Eugeniu Carada, ca director şi s-a stabilit primul curs al efectelor garantate de stat admise la bancă.
1916: s-a născut Magda Isanos, poetă română
Magda Isanos a fost o avocată, poetă, prozatoare și publicistă română. S-a născut pe 17 aprilie 1916, la Iași, într-o familie de medici. Se îmbolnăvește la un an și șase luni de poliomielită, dar rămâne cu o sensibilitate a sănătății și o dificultate vizibilă la mers.
Urmează Liceul Eparhial din Chișinău, dovedind o mare pasiune pentru limba română, istorie și filosofie. În clasa a șasea a liceului, în 1932, publică primele poezii într-o revista școlară, dar adevăratul debut este marcat de publicarea, în 3 martie 1934, în „Viața Basarabiei", a poeziei Ploaie.
În anul 1939 se înscrie în Baroul de Iași ca avocat stagiar. Rămâne legată de poezie, de activitatea culturală și artistică în general, numele ei fiind adesea întâlnit în paginile diferitelor reviste, participând chiar nemijlocit la apariția, la Iași, a ziarului de informații „Voința", în 1941.
Este și anul când suferința poetei se agravează: la început certificatele medicale constată o boală de plămâni, pentru ca, mai târziu, să fie specificată și o afectare cardiacă. Poeta își continuă totuși cu febrilitate activitatea, concretizată și prin apariția primului volum, intitulat simplu Poezii, în 1943, la Iași.
Poezia ei, parte dominantă și rezistență a operei, este un permanent pariu cu timpul, pe care, inexorabil știindu-l, îl provoacă mereu. Este o voce lirică distinctă, feminină, care deschide o direcție a liricii moderne în acest sens.
Se stinge din viață în București, la 17 noiembrie 1944. În 1945 Editura Fundațiilor oferă Premiul pentru Dramaturgie acordat scriitorilor tineri cuplului Magda Isanos-Eusebiu Camilar pentru drama „Focurile”.
1935: s-a înfiinţat Academia de Ştiinţe Medicale din România
Academia de Științe Medicale a fost înființată pe 17 aprilie 1935 prin Legea nr.91, aprobată de Senat și Camera Deputaților iar apoi promulgată prin Decretul Regal nr. 176/1935. Acest fapt a fost posibil datorită eforturilor făcute de Academician Daniel Danielopolu, care a devenit Secretar Permanent al Academiei până în anul 1948, când a fost desființată de regimul comunist, notează site-ul oficial al instituției.
În anul 1969, prin Decret al Consiliului de Stat nr. 590, a fost reînființată de către regimul comunist, având atribuții scăzute în comparație cu legea promulgată de Acad. Daniel Danielopolu.
După 1989 Academia de Științe Medicale a fost reorganizată de Academician Stefan Milcu, în calitate de Președinte al acesteia, iar în anul 2004 prin Legea nr. 264 s-a restabilit situația din anul 1935 și actualmente funcționează pe baza acestei legi și a Statutului aprobat prin H.G.nr.1665/2004.
Academia are un număr fix de 190 membri titulari, 41 de membri corespondenți și membri de onoare din țară și străinătate. În tot timpul existenței sale, Academia de Științe Medicale a constituit un for de consacrare și de activitate în domeniul cercetării medicale, neprimind niciodată în rândul membrilor săi personalități politice ale diferitelor timpuri.
Academia de Științe Medicale, ca for științific național, împreună cu universitățile și instituțiile de cercetare, au un rol activ în viața publică a țării, prin potențialul lor de cunoaștere științifică din domeniile biomedicinei, medicinei clinice, medicinei fundamentale, medicinei preventive, sănătății publice și științelor farmaceutice, în scopul îmbunătățirii stării de sănătate a populației.
1945: A murit Ion Pillat, poet, eseist, traducător
Ion Pillat s-a născut la data de 31 martie 1891, în casa închiriată de părinţii săi în Bucureşti, strada Dorobanţi nr. 6. Tatăl Ion N. Pillat, a fost rentier, moşier şi parlamentar. Are obârşie răzeşească, cu vatra satului de baştină la Drăceni, pe malul Prutului, în judetul Fălciu. Mama, Maria, este născută Brătianu, a doua fiică, în ordinea vârstei, a lui Ion C. Brătianu. Poetul și-a petrecut copilăria la moşiile Florica, pe Argeş şi la Miorcani, pe râul Prut, potrivit biografiei sale.
A studiat la şcoala primară nr. 1 din Piteşti, la liceu la Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti. Călătoreşte la Paris pentru desăvârşirea studiilor pe care le urmează ca elev extern la Liceul „Henry IV”. Cu prilejul unei excursii, vizitează catedrala din Chartres și compune prima sa poezie „În catedrală”. În 1909 întrerupe un an şederea la Paris, pentru a presta în ţară serviciul militar, la Regimentul 2 artilerie grea. Se întoarce, un an mai târziu, ca student la Sorbona, unde urmează, în principal, Istoria şi Geografia, făcând în paralel şi Dreptul.
Titu Maiorescu, îi publică câteva dintre poezii în „Convorbiri literare”, în anul 1911. Îl cunoaşte pe Alexandru Macedonski, al cărui cenaclu îl va frecventa mai târziu, devenind unul dintre discipolii favoriţi ai maestrului. Publică primul volum „Visări păgâne”. În 1922 scoate, împreună cu Tudor Arghezi, revista „Cugetul românesc”. Ulterior, publică volumul de versuri „Pe Argeş în sus”.
La 6 septembrie 1915 se căsătoreşte cu Maria Procopie-Dumitrescu, care îşi făcuse debutul de pictor, sub pseudonimul Brateş. Vor avea un fiu, Dinu Pillat (născut 19 noiembrie 1921), devenit critic şi romancier şi o fiică, Pia Pillat (născută 18 octombrie 1916), şi ea scriitoare.
În 1936 este ales membru corespondent al Academiei Române. Primeşte Premiul Naţional pentru Literatură, odată cu Gib I. Mihaescu, laureat postum.
În după-amiaza zilei de 17 aprilie 1945, are o congestie cerebrală în plină stradă. Este transportat acasă în stare de inconştienţă şi moare la ora 22:00.
1996: inaugurarea oficială, la Cernavodă, a primului reactor al Centralei nucleare
La 17 aprilie 1996 a fost inaugurată oficial Centrala nuclearoelectrică de la Cernavodă, prin punerea în funcţiune a primului reactor, fiind prima centrală de acest fel din Europa de Est. România a intrat astfel în clubul ţărilor producătoare de energie nucleară.
Unitatea 1 utilizează tehnologie de tip CANDU (Canadian Deuterium Uranium), de concepţie canadiană. Reactorul, care utilizează apa grea drept moderator şi agent de răcire, iar drept combustibil - uraniul natural, a atins prima criticitate (iniţierea reacţiei de fisiune în lanţ) la 16 aprilie 1996, potrivit Nuclearelectrica. Centrala dispune de 5 unităţi de tip CANDU de 700 MW fiecare.
Lucrările de completare a Unităţii nr. 1 au fost conduse din 1991 sub direcţia şi responsabilitatea consorţiului AAC, constituit în 1990 între ANSALDO - Italia şi AECL - Canada, preciza un comunicat de presă la data inaugurării primului reactor. Cele două societăţi s-au implicat în Proiectul Cernavodă încă de la începutul anilor '80 prin intermediul contractelor de proiectare, furnizare, transferări de tehnologie şi asistenţă tehnică, încheiate în acea perioadă cu Ministerul Energiei din România. Proiectul Cernavodă constituie cea mai importantă realizare în sectorul energetic în ţările din Estul Europei şi, totodată, iniţiativa cea mai relevantă de asistenţă managerială şi tehnică din partea Occidentului pentru a asigura un nivel de securitate în sectorul nuclear conform cu normativele internaţionale şi cu directivele AIEA Viena, se arăta în comunicat.
Festivitatea de inaugurare din 17 aprilie 1996 a avut loc în prezenţa preşedintelui Ion Iliescu, a prim-ministrului Nicolae Văcăroiu, a premierului canadian Jean Chretien, a preşedintelui Consiliului Guvernatorilor al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA) Johan Van Ebbenhorst-Tengbergen, a altor oficialităţi române şi străine, care au fost invitate să viziteze clădirea reactorului şi camera principală de comandă şi control.
Energia nucleară a fost în preocupările ţării noastre din anul 1950. Cercetarea românească în domeniul fizicii nucleare se afirmă prin filialele de la Bucureşti şi Cluj ale Institutului de Fizică Atomică al Academiei Române. În anul 1968 a fost aprobat primul program nuclear naţional care prevedea construirea în ţara noastră, până în 1980, a unor centrale nuclearoelectrice.
La începutul anilor '70, România se implică în negocieri pentru colaborări în realizarea de centrale nuclearoelectice atât cu Canada, cât şi cu Uniunea Sovietică. Timp de mai mulţi ani au fost identificate şi studiate mai mult de 120 de posibile amplasamente pentru centrale şi au fost luate în calcul mai multe bazine: Dunărea, Vişeul de Sus, Someşul Cald, Crişul Negru, Mureşul, Oltul, Siretul, Suceava, Moldova, Prutul Superior..
În 1970 se decide ca pe baza studiilor efectuate, prima centrală nuclearoelectrică echipată cu reactoare CANDU (CANada Deuterium Uranium) 600 cu combustibil uraniu natural şi apă grea să fie în zona Hârşova, sursa de apă de răcire să fie Dunărea.
Amplasamentul Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă este situat pe malul drept al Dunării, pe fosta platformă de calcar „Ilie Barză“, sursă de materie primă a fostei fabrici de ciment „Ideal“ Cernavodă. Zona era recunoscută ca fiind una cu cea mai redusă activitate seismică din România.
Primele lucrări au debutat în ianuarie 1979. Ele au avut scopul de a fi realizat un model experimental al clădiri reactorului din beton la o scară redusă. Modelul a fost necesar pentru a fi stabilite unele date specifice amplasamentului în legătură cu reacţia sol - structură în caz de cutremure. Lucrul a fost realizat iarna, în condiţii grele. Executantul lucrărilor a fost şantierul din Brăila. Lucrările de construcţii şi montaj au fost finalizate în aprilie 1979.
Pentru construirea centralei, au fost demolate cinci construcţii provizorii şi au fost dezafectate calea ferată şi drumul de acces la cariera Ilie Barză. Pentru realizarea CNE Cernavodă iniţial a fost prevăzută o supafaţă de 205 hectare, din care 116 hectare să fie ocupată definitiv. După anul 1990, Guvernul a decis ca suprafaţa să ajungă la 292 de hectare.
2005: a intrat în funcţiune Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112
La 17 aprilie 2005 a intrat oficial în funcţiune Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă (SNUAU) 112, instituit prin Ordinul nr. 112 din 13 aprilie 2005 al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei.
Primul apel la 112 a dat şansa la o nouă viaţă, potrivit site-ului oficial. O femeie însărcinată a apelat numărul de urgenţă 112 pentru a solicita ajutor în vederea transportării la spital. A adus pe lume un copil sănătos.
În anul 2024, numărul apelurilor non-urgente a scăzut cu aproape un milion, comparativ cu anii anteriori, a transmis Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) printr-un comunicat.
2014: A murit scriitorul columbian Gabriel García Márquez, laureat Nobel
Scriitorul Gabriel García Márquez s-a născut la data de 6 martie 1927, în municipiul Aracataca, aflat în regiunea tropicală din nordul Columbiei. În 1947, ajunge în Bogotá cu intenţia de a studia Dreptul şi Ştiinţele Politice la Universitatea Naţională din Columbia, carieră pe care o abandonează pentru a pleca să lucreze ca reporter la ziarul El Universal. În 1960, după triumful revoluţiei din Cuba, pleacă în Havana şi lucrează pentru agenţia de presă creată de guvernul cubanez. Un an mai târziu, se instalează în New York, fiind corespondent la Prensa Latina. Din 1981, se stabileşte în Mexic.
În 1967, acesta publică cea mai cunoscută opera a sa: „Cien ańos de soledad” (Un veac de singurătate). Capodoperă a stilului literar realismul magic, lucrarea înfăţişează povestea mai multor generaţii ale familiei Buendia din localitatea fictivă Macondo, potrivit Agerpres.
Printre lucrările sale se numără: „Ochi de câine albastru” (1950); „Furtuna de frunze (1955), Povestea unui naufragiat (1955); „Toamna patriarhului” (1975); „Cronica unei morţi anunţate” (1981); Dragostea în vremea holerei (1985) etc. A colaborat la realizarea scenariilor pentru filme precum „Juego pelogroso” (Mexic, 1967); „El ano de la peste” (Mexic, 1979); „Tiempo de Morir'' (Columbia, 1985); „Milagro en Roma” (Columbia, 1988); „Edipo alcalde” (Columbia, 1996).
A fost răsplătit cu mai multe premii pentru activitatea sa literară, iar la 8 decembrie 1982 a primit Premiul Nobel pentru Literatură, pentru „romanele şi povestirile sale, în care fantasticul şi realismul alcătuiesc o bogată lume imaginară ce reflectă viaţa şi conflictele unui întreg continent”. Discursul său de acceptare s-a numit „Singurătatea Americii Latine”.
Gabriel Garcia Márquez a fost primul autor columbian şi cel de-al patrulea din America Latină care a obţinut prestigiosul premiu pentru literatură.
Gabriel Garcia Marquez a încetat din viaţă la vârsta de 87 de ani, pe 17 aprilie 2014, la Ciudad de Mexico. În aceeaşi zi, preşedintele columbian Juan Manuel Santos a scris pe contul său de Twitter (actual X): „Un veac de singurătate şi tristeţe pentru moartea celui mai mare columbian din toate timpurile", decretând trei zile de doliu naţional.
Se încarcă comentariile...
