Psiholog, despre provocările virale pentru tineri: „Au credința mistică, irațională, că lor nu li se va întâmpla nimic”
0Psihologul Keren Rosner avertizează că unele dintre provocările online îi fac pe adolescenți să caute validare și acceptare în ochii celorlalți, dar în același timp îi expun unor riscuri mari, uneori fără să-și dea seama de consecințe.

Numeroși adolescenți și chiar copii și-au pus în ultimii ani viețile și sănătatea în pericol participând la provocările lansate pe platformele de socializare. Cel mai recent caz mediatizat este al unui elev de 12 ani din Marea Britanie, care și-a pierdut viața după ce ar fi încercat o provocare periculoasă devenită virală pe rețelele sociale.
Potrivit publicației Daily Mail, Sebastian a fost găsit inconștient în locuința sa, după ce ar fi încercat o provocare online periculoasă ce implica utilizarea unei eșarfe. Deși ancheta este în desfășurare, autoritățile au precizat că moartea copilului nu este tratată ca fiind suspectă. Familia adolescentului a transmis un mesaj în care a arătat că Sebastian a avut o copilărie fericită și iubitoare, însă un singur moment petrecut online i-a curmat viața.
„Lumea virtuală poate fi la fel de periculoasă ca cea reală, uneori chiar mai mult. Vă rugăm, vorbiți cu copiii voștri despre ceea ce fac online. Fie ca trecerea lui să fie un semnal de alarmă, să fim mai prezenți, să vorbim mai mult, să-i protejăm pe cei pe care îi iubim. Ca alți copii să nu mai pățească la fel”, a fost mesajul publicat de părinții victimei.
Moartea lui Sebastian vine după ce, în februarie, părinții a patru adolescenți britanici au dat în judecată platforma TikTok, susținând că aceștia au murit în 2022 în urma unei provocări riscante, denumită Kiki Challenge.
Pe platforma online, în ultimii ani, mai multe provocări la care au participat nenumărați tineri, aflați în căutarea popularității sau a distracției, s-au dovedit riscante pentru sănătatea și siguranța lor.
Unele au implicat consumul unor alimente și substanțe care pot avea efecte nocive sau pot crea reacții adverse. S-au filmat înghițind scorțișoară, piper sau chiar detergent. Alte provocări au vizat cascadorii sau folosirea unor obiecte ascuțite, vătămătoare.
Consumul unor pastile, ciuperci, plante nerecomandate, farsele periculoase, „plutirea” pe mașini, coborârea din mers din autoturisme, provocări legate de vandalism și altele au stârnit și ele controverse.
Provocările oferă iluzia aprecierilor
Dr. Keren Rosner, psiholog și psihoterapeut, a explicat pentru Adevărul de ce ajung copiii și tinerii în situații de pericol, răspunzând „provocărilor” de pe rețelele de socializare și cum pot fi prevenite astfel de riscuri de către părinți.
Potrivit medicului, așa-numitele provocări sunt privite de unii adolescenți ca lucruri care pot să le ofere apreciere socială, ca like-uri, comentarii, distribuiri.
„Ele le oferă un sentiment de importanță, de popularitate și valorizare, în ochii celorlalți, pentru că ceilalți, adică grupurile din care el face parte sau din care își dorește să facă parte, sunt foarte importanți pentru adolescenți”, arată dr. Keren Rosner.
Adesea, arată psihologul, adolescenții ajung să accepte provocările riscante sub influența grupului căruia doresc să îi aparțină și atunci se simt presați de el să aibă același comportament sau să arate curaj, impulsivitate, să-și testeze limitele, astfel încât să primească admirația din grup și acceptarea lor.
„Fiind foarte tineri în această etapă de vârstă, au și credința mistică, irațională, că lor nu li se va întâmpla nimic. Pentru că au o gândire critică imatură. Un copil, un adolescent nu este complet dezvoltat, mai ales în zona responsabilă de evaluarea riscurilor. Și atunci, luarea deciziilor este foarte rapidă și el nu are timp să proceseze și poate uneori nici nu are capacitatea să-și dea seama cât este de riscant exercițiul la care se supune. De multe ori este vorba de presiunea socială și de frica de excludere și e o formă de confirmare că el este capabil și merită să facă parte dintr-un grup”, arată dr. Keren Rosner.
Algoritmii unor platforme sociale favorizează uneori acest fel de videoclipuri, făcând ca unele provocări sau acțiuni neobișnuite să atragă atenția și să fie promovate.
„Și atunci ei pot să creadă că este vorba de normalitate, că dacă și alții fac același lucru și nu li s-a întâmplat nimic și, din contră, doar primesc validare și aprecierea celorlalți, și ei vor primi la fel. Cam asta ar fi baza psihologică pe care se întemeiază acest comportament riscant. Acceptarea, nevoia de participare la grup și nevoia de a ieși din anonimat, din singurătate”, arată dr. Keren Rosner.
Ea adaugă că mulți tineri nu au activități care să-i preocupe și să le stârnească curiozitatea, nu au hobby-uri și atunci, din plictiseală sau din lipsă de activitate, de inspirație, astfel de videoclipuri vin foarte ușor să îi provoace.Unii adolescenți au impresia că trebuie să facă foarte puțin ca să primească aprecierea și să fie în top, să iasă din anonimat.
Cum pot fi protejați copiii de „provocările on-line”
Părinții își pot proteja copiii în fața riscurilor pe care le prezintă rețelele on-line având o comunicare deschisă și sinceră cu adolescenții, afirmă psihoterapeutul.
„Părintele trebuie să-i explice, să vină cu exemple, să-l determine pe adolescent să gândească, ca acesta până la urmă să ia decizia. Nu să fie o decizie impusă, pentru că la vârsta adolescenței întotdeauna el va avea tendința să răspundă prin opusul a ceea ce i se cere, dacă i se cere într-un mod imperios sau într-un mod care nu i se pare corect, nu i se pare drept. Atunci părintele trebuie să se înarmeze cu foarte multă răbdare și strategie, astfel încât să îi stârnească curiozitatea și încrederea că alte activități sunt interesante și îi vor aduce succesul și interesul celorlalți”, spune dr. Keren Rosner.
Ea le recomandă părinților să le vorbească tinerilor despre riscurile online și să încerce să le dezvolte gândirea critică.
„Părintele ar trebui din timp să se apropie de copil, să-i capteze încrederea, să-i dezvolte modalitatea de a gândi critic și a se valoriza prin alte lucruri, nu doar prin această relație cu internetul și cu provocările care sunt, la urma urmei, trecătoare și care nu-i aduc copilului decât un beneficiu facil, e adevărat, însă care se consumă foarte rapid”, afirmă dr. Keren Rosner.
Copiii imită comportamentul părinților, iar dacă părinții stau toată ziua pe telefon, petrecând timpul online, copiii vor face la fel. Dacă părinții au activități interesante, copilul va fi inspirat să facă și el altceva decât să piardă timpul pe rețelele sociale și va fi mai puțin tentat de provocări riscante, pentru că va înțelege că este că riscul nu acoperă nevoia lui de a fi admirat și de a fi acceptat, adaugă psihoterapeutul.
Provocările riscante există de mult în grupurile de adolescenți, nu doar online. Cei care le inițiază vor să fie lideri și să pară curajoși, iar uneori îi determină sau chiar îi presează pe ceilalți să participe, ca să fie și ei acceptați și vizibili în grup.
„Observăm că dacă un copil care este performant într-un sport sau într-o altă activitate, dacă are un hobby și el este bun în ceea ce face și este preocupat și face aceste lucruri cu bucurie, nu va fi niciodată tentat de astfel de provocări”, afirmă dr. Keren Rosner.